Locuri unde s-a scris istorie: Casa Sever Bocu, aleasă exponat al lunii de Complexul Muzeal

0
165

Complexul Muzeal a propus ca exponat al lunii acesteia, întreaga Casă Sever Bocu din Lipova, azi Muzeul orașului Lipova. Arădenii sunt așteptați să viziteze sălile muzeului, care păstrează încă amenajările interioare fastuoase comandate de Sever Bocu, parchetul, sobele din faianţă vieneză, policandrele şi oglinzile din cristal, piese de mobilier, un şemineu realizat din marmură de Carrara, salonul „vienez” și un portret al celui care a fost Sever Bocu (1874-1951).

Sever Bocu a fost membru marcant al Partidului Național Român și ulterior al Partidului Național Țărănesc, promotor al Marii Uniri, reprezentant al românilor la Conferința de Pace de la Paris (1919), parlamentar și ministru al României Mari, ”Ministrul Banatului”, primar al Lipovei. Acesta și-a găsit sfârșitul în detenție la Sighet, în timpul regimului comunist al lui Dr. Petru Groza.

Casa Sever Bocu, există în Lipova încă din secolul al XVIII-lea, pentru ca un secol mai târziu să intre în proprietatea familiei Missici. După Marea Unire, în anul 1922, clădirea era cumpărată de Sever Bocu.

Aici s-au făcut reparaţii, modificări, dar s-a păstrat planul general, oferindu-i un aspect monumental, de palat în stil franţuzesc, elegant şi rafinat.  După arestarea lui Sever Bocu în 1950, proprietățile familiei au fost confiscate. Soția sa, Marilina, împreună cu nepoții, au reușit, extrem de dificil, să părăsească definitiv România comunistă.  În anul 1958 Casa Sever Bocu devine Muzeul orașului Lipova.

Viața și realizările personalității

Sever Bocu s-a născut lângă Lipova, la Șiștarovăț, în anul 1874, într-o familie de români intelectuali și a crescut în spiritul național românesc. A urmat școala în satul natal, apoi studiile medii la Lipova, iar la Arad s-a înscris la liceul de stat maghiar, de unde a fost exmatriculat pentru atitudinea sa tranșantă față de statul maghiar. Mai târziu a urmat studii economice la Academia Comercială din Viena și la Şcoala de Înalte Studii din Paris.

În 1892 era angajat al Băncii „Transilvania” din Sibiu, apoi al ziarului ”Tribuna”, unde a luat contact cu elita intelectuală și ideile Mișcării memorandiste.

După studiile de la Paris s-a stabilit la Lipova, angajat la Banca ”Lipovana”, iar din 1899 la Arad, la ziarul „Tribuna poporului”, respectiv ”Tribuna”. În calitate de redactor a publicat articole, cu atacuri desosebit de virulente, la adresa autorităților maghiare, urmate de numeroase procese.

Odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, în anul 1916, Sever Bocu s-a înrolat voluntar în armata română.

În ianuarie 1917 se constituia la Iaşi Comitetul celor 12, organ al refugiaţilor români din Transilvania, din care a făcut parte şi Sever Bocu. La solicitarea Ministerului de Interne, comitetul se ocupa cu recrutarea voluntarilor ardeleni, bănăţeni şi bucovineni în Armata Română, fapt ce i-a adus lui Sever Bocu sentința de înaltă tradare din partea statului austro-ungar și condamnarea la moarte. Bunurile familiei din Lipova au fost seschestrate de stat. Sentința nu l-a speriat, iar în același an pleca în Rusia, pentru a se ocupa de organizarea Legiunilor de voluntari români transilvăneni, formate din foşti prizonieri.

În 1918, după Pacea de la București, Corpul voluntarilor ardeleni şi bucovineni de la Iași era dizolvat. Sever Bocu, a plecat la Paris prin Apocalips, de la Iaşi la Paris în 87 de zile, pentru a susţine acolo desăvârşirea unităţii de stat și integritatea Banatului.

Participant activ la Conferința de Pace de la Paris, din anul 1919, a rămas dezamăgit de dezmembrarea Banatului, la masa trativelor, în favoarea Serbiei.

În anul 1919 a revenit în Banat, ocupându-se de problemele bănățenilor. A intrat în Parlamentul României Mari din partea Partidului Național Român și apoi al Partidului Național Țărănesc. În guvernul țărănist a fost numit „Ministru al Banatului”, iar mai târziu primar al Lipovei. A susținut înființarea Universității de Vest din Timișoara și modernizarea orașului Lipova.

Odată cu instalarea regimului comunist în România, în anul 1945, Sever Bocu a fost constant discreditat și marginalizat de propaganda comunistă, însă fără rezultatele scontate: la alegerile din 1946, falsificate de comuniști, a fost ales deputat țărănist în Parlament, din partea județului Timiș-Torontal. Dezamăgit, s-a retras din politică și s-a instalat în casa sa din Lipova, dedicându-se memorialisticii.

Arestat de agenții Securității în „Noaptea demnitarilor”, 5/6 mai 1950, Sever Bocu era ridicat din casa din Lipova și încarcerat la inchisoarea de la Sighet.

Sever Bocu a murit în închisoare, fiind aruncat într-o groapă în Cimitirul Săracilor din Sighet. 

Programul de vizitare este marți-duminică: 09.00-17.00.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.