Maghiarizarea Aradului, inconștiență sau trădare?

1
100

Mărturisesc că mi-a fost foarte greu să abordez acest subiect, pentru că Aradul este un exemplu de conviețuire a tuturor etniilor, inclusiv a românilor cu maghiarii. Am mulți prieteni maghiari, îi cunosc bine și știu că nici măcar nu îi interesează gâlceava istorică, dar, în același timp, cunosc niște indivizi care au prosperat, au adunat averi incomensurabile, pedalând pe ură, nepotrivire de caracter, servind interese total potrivnice bunei conviețuiri a românilor cu maghiarii. Sunt câțiva indivizi care sunt plătiți de Budapesta, care au proprietăți obținute pe nimic în Ungaria, care beneficiază de subvenții pentru copiii lor, care se școlesc în capitala Ungariei. Dacă se simte cineva, nu are decât să mă dea în judecată, abia aștept.
Aradul, vândut la tarabă
Să o luăm de la capăt: știți că primul partid înființat, nu după revoluție, ci chiar în timpul ei, a fost UDMR? Unde credeți? Exact la Arad! Oare, de ce? Sub masca înfrățirii tuturor românilor, indiferent de etnie, am fost trași în piept cum nu s-a mai văzut, am fost determinați să credem că totul se face pentru poporul român. În realitate, a fost invers, maghiarii din România au fost manipulați, împinși spre conflict, spre revoltă. spre afirmarea superiorității unei nații imperiale față de o națiune supusă veșnic stăpânului. A fost o nebunie după revoluție, străzile au primit nume ungurești, la presiunea UDMR care asigura majoritatea în CLM și CJA. Levente Bognar a devenit pur și simplu nemuritor, fiind veșnicul viceprimar al Aradului, ba chiar subprefect. A făcut tot ce a vrut, a schimbat numele unor străzi, făcându-le ungurești, pentru a cimenta în memoria arădenilor niște vremuri de mult apuse, dar nu imposibil de renaștere. A cui, a unui imperiu. Nu vreau să fiu rău, recunosc, de pildă, că Aradul a avut strălucirea sa atunci când a fost oraș imperial , dar asta nu înseamnă că trebuie să revenim la acea stare de fapt.
Mi-e absolut ușor să înțeleg râvna lui Bognar Levente, care a reușit performanța de a denumi două străzi din Arad la fel: Strada Hegy Tiberiu. L-am cunoscut pe acest Hegy Tiberiu, a fost membru al Comitetului județean de partid, adică PCR, responsabil cu minoritățile. Repet: două străzi au primit aceeași denumire: Hegy Tiberiu. Orice tentativă de a găsi explicația acestei aberații a fost retezată din start. Dacă nu mă credeți, vă stau la dispoziție cu poze.
Pe scurt: chiar nu mai există nimeni să fim România? Chiar nu mai interesează pe nimeni dacă suntem o nație de sine stătătoare sau niște vasali jalnici? Tare mă tem că pe nimeni nu interesează, că fiecare își face jocul lui.  

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.