Rapid și UTA sunt despărțite de două locuri și cinci puncte în clasament. Giuleștenii sunt pe 7 cu 32 de puncte în timp ce trupa lui Laszlo Balint a început etapa pe 9, cu 27. Ambele echipe vizează un loc între primele 6, mai aproape de acest obiectiv fiind alb-vișiniii, în timp ce Bătrâna Doamnă s-a îndepărtat destul de mult de această zonă a clasamentului după o serie de nouă partide fără succes, ceea ce face ca meciul de sâmbătă de pe Arena Națională să aibă o miză foarte mare.
Încărcătura meciului însă trece cu mult dincolo de aceste calcule. Rapid vs UTA este mult mai mult decât un meci de clasament. Tradiția celor două echipe, istoricul întâlnirilor directe cu tensiunile declanșate de episoade mai vechi sau mai recente plus rivalitatea dintre suporteri, fac din acest meci, unul de grad 0.
În primul rând, cele două sunt echipe galonate, de mare tradiție ale fotbalului românesc, care mai mult ca sigur, dacă n-ar fi fost nevoite să gestioneze timp de zeci de ani concurența neloială a cluburilor departamentale înființate de regimul comunist, ar fi avut mult mai multe trofee în palmares și probabil că s-ar fi duelat pentru titluri în numeroase ocazii. La capitolul titluri de campioană, UTA stă mai bine, având 6 trofee dar Rapidul pe de altă parte este specialistă în Cupa României, pe care a câștigat-o de 13 ori. Dar cum meciul se dispută în campionat, să spunem că echipa noastră are avantajul palmaresului în meciul de sâmbătă, asta deși adversarii pot invoca faptul că două dintre cele trei campionate câștigate sunt de dată mult mai recentă (1999 și 2003 față de 1970 când consemnăm ultimul triumf al echipei de pe Mureș).
Deși poartă un nume care este asociat cu fabrica de textile, prin personalitatea covârșitoare a Baronului Neuman, UTA este văzută ca o echipă „aristocrată“. Rapidul pe de altă parte este o echipă eminamente muncitorească. Paradoxal, în perioada comunismului în loc să devină portdrapelul acestui regim, fiind echipa clasei muncitoare, a devenit un simbol al frondei, deoarece a pus bețe în roate de mai multe ori cluburilor susținute de regim, Steaua și Dinamo. Din acest motiv, a atras alături suporteri din pătura boemă și chiar dizidentă a societății.
Ținând cont de aceste aspecte, relația dintre cele două cluburi ar fi trebuit să fie una natural apropiată (având în vedere că nici UTA n-a fost o privilegiată a vechiului regim) însă după 1989 lucrurile au evoluat într-o direcție diferită. Concomitent cu sentimentele de răceală sau aversiune chiar, pe care publicul arădean le-a avut mai mereu față de cluburile din Capitală, Rapidul devine din echipa oprimată din perioada comunistă, una tot mai privilegiată. Intrat pe mâna miliardarului George Copos, Rapidul devine o forță a campionatului cu tot ce rezultă de aici: influență la conducătorii fotbalului românesc și un tratament preferențial uneori la modul grosier, din partea mass-mediei centrale, lucruri care se manifestă și astăzi, deși Rapidul nu mai trece prin vremuri la fel de bune ca cele din anii 90 – 2000.
Faptul că peluza vișinie s-a înfrățit cu cea a „dușmanilor“ de la Poli Timișoara, în timp ce ultrașii UTA-ei au o prietenie apropiată cu Peluza Sud Steaua a alimentat și mai mult animozitățile dintre cele două tabere, iar ultimii doi ani au fost presărați cu numeroase tensiuni. Favorizarea Rapidului în play-off-ul ligii a doua prin înjumătățirea punctelor, scandalul dintre fanii UTA-ei și Dan Alexa după meciul de la Arad, vandalizarea autocarului Bătrânei Doamne de către fanii Rapidului la București, bannerele controversate de la meciul din vara trecută de pe Arena Francisc Neuman ca și numeroasele cazuri de jucători care au plecat de la UTA către Giulești aduc o tensiune suplimentară acestui duel de sâmbătă.
Însă tocmai acest factor poate să fie un avantaj nebănuit pentru jucătorii UTA-ei, fiind o oportunitate excelentă de a reînnoda legătura fisurată cu suporterii. De altfel peluza utistă a și sunat mobilizarea încă de săptămâna trecută, anunțând că organizează excursie cu autocarele pentru meciul de sâmbătă (ora 20, pe Arena Națională). Cu siguranță o victorie împotriva Rapidului le-ar șterge toate nereușitele anterioare și ar reface acel spirit de unitate responsabil pentru multe dintre succesele Bătrânei Doamne din ultimii ani.
Primele întâlniri oficiale dintre cele două echipe s-au disputat în chiar sezonul de redebut al campionatului național, de după al doilea război mondial, sezon care a consemnat apariția ITA-ei Baronului Neuman pe firmamentul fotbalului românesc coroborată totodată și cu primul titlu de campioană a acestei echipe. Confruntarea inaugurală a acestui duel longeviv a avut loc la Arad pe 3 noiembrie 1946, atunci când ITA și CFR București (cum se numea Rapidul în acea vreme) au remizat, 2-2. Bonyhadi a deschis scorul în minutul 3, pentru ca Petschovszky să-l majoreze la capătul primului sfert de oră. Bucureștenii au fost o nucă tare și au revenit însă în joc. Radu Florian a redus din diferență înainte de pauză iar Vekony va înscrie golul egalizator în partea a doua. La retur, pe Giulești, a fost tot egal, 1-1. Pe 11 mai 1947, în etapa a 22-a, aproximativ 27.000 de spectatori îl vedeau pe Matyas Toth (cunoscut și ca Toth III) deschizând scorul în minutul 29, la capătul unei combinații cu Adalbert Kovacs și Iosif Petschovszky. Peste doar două minute gazdele primesc un penalty la o minge căzută pe mâna lui Lorant și Filotti egalează, scorul rămânând neschimbat până la finalul meciului. Pentru prima victorie a ITA-ei trebuie să mai așteptăm un an. Pe 24 aprilie 1948, ITA câștiga matematic titlul de campioană în Giulești după un năucitor 5-2 împotriva alb-vișiniilor. Este meciul în care Iosif Petschovszky face un meci senzațional, vrăjind publicul care, încântat de reprezentanție, nu mai ține cont de înfrângerea favoriților iar la sfârșit invadează terenul cu dorința de a-l îmbrățișa, atinge sau măcar de a fi mai aproape de acest jucător miraculos.
Făcând un arc peste timp, ultima victorie a UTA-ei în deplasare la Rapid a avut loc pe 2 mai 2008 când, deja retrogradată în liga secundă, Bătrâna Doamnă obținea o victorie de palmares pe Giulești, cu 3-2, meci în care aveau să strălucească Ioan Hora și John Ibeh, ambii la acea oră jucători tineri și de mare perspectivă pentru fotbalul românesc. Astăzi însă cele două formații nu se vor mai întâlni pe Giulești ci pe Arena Națională, într-o partidă care, chiar dacă nu mai are strălucirea trecutului, implică iată numeroase pasiuni. UTA se va prezenta la startul partidei fără Passaglia în timp ce Rapid are mai multe indisponibilități: Belu, Dragoș Grigore, Dandea, Ioniță II și arădeanul Hlistei.
Din păcate FRF continuă practica sfidătoare de a delega arbitri din București la meciurile echipelor din Capitală, astfel că dreptatea va fi împărțită în această seară de Radu Petrescu, asistat de Daniel Mitruți (Craiova) și Ferencz Tunyogi (Zalău), ajutați din postura de al patrulea oficial de Andrei Moroiță (Ploiești). Prestația celor amintiți va fi notată de piteșteanul Eduard Dumitrescu în timp ce observator de joc va fi fosta noastră cunoștință, Paul Cazan, cel care a fost președinte al UTA-ei în perioada în care clubul era condus de Nicolae Bara.
Partida de la ora 20.00 va fi difuzată în direct de posturile Digi Sport 1, Telekom Sport 1, Look Sport + și Prima TV.
(foto: uta-arad.ro)
