Man și Petre vor reveni la UTA! Golgheterul stagiunii trecute în „alb-roșu” vorbește despre experiența din Danemarca, foștii colegi și perspectivele sale

Atacantul care a scris istorie stagiunea trecută la UTA, devenind cel mai bun marcator stagional post-revoluționar al „roș-albilor” cu 28 de reușite, iar apoi cel mai scump transfer al unui fotbalist din  liga secundă, își petrece vacanța la Arad. Adrian Petre a bifat prima sa jumătate de sezon în străinătate, la Esbjerg, în liga a doua daneză, dar a stat cu ochii și pe „Bătrâna Doamnă”, pe care o poartă și acum în suflet. Profitând de prezența sa în oraș, colegii de la TV Arad l-au invitat pe Petre la emisiunea de sport săptămânală ”Glasul Tribunei”, acolo unde talentatul atacant a spus, printre altele, că atât el, cât și Dennis Man, celălalt produs de top al fotbalului arădean, se vor retrage din activitate de la UTA.
Iată cele mai interesante remarci făcute de Adi Petre la emisiunea de aseară:
…despre parcursul UTA-ei și juniorii rămași la echipă: „Nu aș vrea să comentez prea mult, căci mulți despre jucătorii din actualul lot mi-au fost și mie colegi. Poate, una dintre probleme, a fost la juniori și anume faptul că cei trei se știau aproape la fiecare meci, au evoluat constant bine și rareori au fost schimbați. Eram ca un ax, în apărare Burlă, Tănase sau câteodată Jorza și eu. Acum, poate și din cauza faptului că, probabil, de la Stahl se aștepta mai mult, au fost destule încercări, cu Prună și chiar cu Toma, au fost căutări permamente. Acum că Tănase și Jorza au jucat împreună la mijlocul terenului mi se pare un lucru bun, căci îi știu de la meciurile juniorilor și ei se completează. Nu stau rău nici cu experiența la Liga 2-a, căci ambii au deja două sezoane și jumătate la acest nivel, pot evolua foarte bine împreună”
…despre antrenorii de care s-a simțit legat: „E normal ca cel mai aproape de mine să-l simt pe domnul Cristi Păcurar, care m-a crescut de mic, de la 8-9 ani, dar și pe nea’ Feri Tisza. Dânsul a lucrat mult individual cu mine, ceea ce m-a ajutat enorm. Mi-a oferit inclusiv un stil de alergare, de coordonare, îi datorez multe, chiar mi-aș dori să-l reîntâlnesc în această vacanță de iarnă să mai discutăm. La naționala de juniori, m-am înțeles foarte bine cu Costel Enache, care acum are rezultate foarte bune cu Botoșaniul. Am avut o relație bună cu dânsul, ca și cu domnul Isăilă, de altfel. Cu antrenorul de la Esbjerg e puțin mai diferit, căci a fost și el atacant și înțelege foarte bine care e rolul meu. Avem o relație bună, deși în străinătate nu poți dialoga atât de mult cu antrenorul. Dacă are el sfaturi speciale pentru tine sau dacă nu ai tu o întrebare tactică, nici nu te bagă în seamă. Am avut o perioadă de trei săptămâni, în care nici măcar nu s-a uitat la mine, nu am avut contact vizual. Și nu pentru că ar fi fost supărat pe mine, ci pentru că așa e felul lui, mai rece. Iar eu eram obișnuit să vorbesc mult cu antrenorul, să fac glume cu el, aici nu ți se permite absolut nimic. Poate doar cu secunzii ai o relație mult mai deschisă”.
…despre relația cu Dennis Man: „Ținem legătura, mai ales că am fost împreună la loturile naționale și am stat în aceeași cameră. Vorbim destul de mult, despre ceea ce a fost și ceea ce va fi la UTA, chiar am căzut de acord să ne retragem amândoi de la UTA, când o să fie. Relația noastră a fost bună încă de la junori, pentru că eram ambii jucători ofensivi, eu mai avansat, Dennis în spatele meu, ne simțeam bine și pe teren împreună. Sunt foarte bucuros pentru el că a reușit să se impună la FCSB, în plus va avea de câștigat și UTA de pe urma sa dacă Man va fi transferat afară. Sunt mândru că jucători cu care am fost coleg încă de mic sunt atât de mediatizați și de importanți la echipe puternice”
…despre Cristian Todea: „Eu l-am cunoscut doar în postura de antrenor secund și pot spune că era prieten cu jucătorii, puteai vorbi absolut orice cu el. Acum, ca și antrenor principal, nu știu cum e exact, doar am auzit că s-a mai schimbat, că e mai dur, mai autoritar. E și normal să fie așa, ar fi bine să i se dea și în continuare credit, căci poate crește și el odată cu echipa și automat vor apărea și rezultatele”
…despre primele 6 luni în Danemarca: „Trecerea de la Liga 2-a din România la cea din Danemarca a fost destul de complicată pentru mine. Nu am reușit să mă impun de la început acolo, e diferență mare de antrenamente, pre­gătire, mentalitate. În primele cinci meciuri, am înscris un singur gol și am trecut pe bancă și chiar am stat în tribună la două jocuri. Dacă nu dai randament, pe antrenor nu îl interesează numele tău, suma de transfer, nu contează nimic. Atunci am realizat că trebuie să muncesc mult mai mult, să-mi schimb modul de a gândi și am revenit cu cinci goluri în patru meciuri. Pot spune că a fost izbucnirea mea și acum sunt considerat primul atacant dintre cei 5 din lotul lui Esbjerg, dar asta nu înseamnă că lucrurile vor rămâne așa dacă nu voi continua să dau goluri și mai ales să-mi aduc aportul la rezultate bune pentru echipa mea. Multă lume se aștepta să am, poate, 15-16 goluri date în Danemarca, dar era imposibil să se întâmple asta. Trecerea e foarte mare pentru un fotbalist român spre un club din străinătate, cu atât mai mult cu cât e și încă tânăr. Aveam nevoie de acomodare, să înțeleg me­todele lor de pregătire, să împrumut din mentalitatea lor, mi-a fost foarte greu. Dar, sper că am trecut peste asta și sunt aproape mulțumit”
…despre perspective: „Bine­înțeles, jucând bine și marcând goluri, sper să-mi fac o cotă cât mai mare, dar aceasta depinde și de factorul promovării. Dacă ajung să joc în Liga 1 din Danemarca, orizonturile sunt altele, poți intra rapid în vederile unor echipe din Germania, Olanda sau Anglia. Trebuie să-ți alegi bine și momentul în care să faci pasul, așa cum l-am făcut eu în vară de la UTA, când am și ajutat clubul cu o sumă de bani, dar m-am ajutat și pe mine. Nu știu dacă mă mai dorea cineva sau dacă eram și acum la UTA”
…despre dificultățile de ordin tactic: „În Danemarca, se pune mare preț pe tactica de joc și aceasta se schimbă de la meci la meci, în funcți de adversar. La UTA aveam stilul nostru pe care încercam să ni-l impunem în fața oricui, la Esbjerg nu e așa. Dacă la UTA aveam o libertate mai mare de mișcare, cu rază de acțiune la mijlocul terenului sau în benzi, în Danemarca sunt pivot clasic în 4-2-3-1 sau 4-3-3. Dacă nu beneficiezi de ajutor din benzi, trebuie să-ți faci singur fazele de gol, printr-un dribling, o execuție. La UTA, în 4-4-2, de obicei îmi împărțeam sarcinile cu celălalt atacant, de obicei cu
Marius Curtuiuș și – parcă – randamentul era mai mare. O să mă corectez și din punct de vedere tactic, orice provocare e bine­venită pentru mine”
…despre relația cu suporterii lui Esbjerg: „Sunt mult mai civilizați, dar în același timp, fanatici. La meciurile din deplasare ne așteaptă la coborîrea din autocar, cu torțe, cântă imnuri pentru fiecare jucător. Sunt mai înțelegători, mai îngăduitori. Chiar și atunci când am avut o serie negativă de cinci meciuri fără victorie nu ne-au înjurat sau huiduit. Au înțeles că suntem mulți jucători noi la echipă, mulți străini, care avem nevoie de acomodare și jocuri împreună pentru a da randament maxim. Așadar, relația a fost bună și sper să rămână la fel, pentru că dacă te cerți cu suporterii, acasă vei juca exact ca și în deplasare și nu e deloc bine pentru randamentul tău”
…despre șansele de calificare a României Under 21 la „europene”: „Suntem pe primul loc în grupă și avem o generație foarte bună, trebuie să profităm de această conjunctură. Eu zic că mai avem nevoie de două victorii pentru a ne califica la turneul final european”