Am mai spus şi repet: campania pentru alegerile europarlamentare se confundă cu campania pentru prezidenţiale a lui Iohannis. Tocmai de aceea, încălcând regu­lile bunului simţ, care îi cere ca, fiind preşedinte în funcţie, să nu se implice în campania unui partid politic, Iohannis participă la mitinguri electorale ale PNL. Pentru el este vital ca PNL, partidul care îl susţine în cursa pentru al doilea mandat, să obţină rezultate cât mai bune la europarlamentare, să bată PSD-ul. Dacă PNL pierde lamentabil, Iohannis cam poate
să-şi ia adio de la Palatul Cotroceni. Aşa că face campanie partidului, dar, mai ales, îşi face propria campanie. Discursul său nu este despre Europa şi locul României în UE, ci unul axat pe demonizarea PSD şi, implicit, a viitorului candidat al acestuia la prezidenţiale. Disperarea lui Iohannis este atât de mare, încât serviciile care îl susţin au ajuns să recurgă la manipulări grosolane. Nu am nicio îndoială că acestea sunt la originea lansării pe piaţă a unui sondaj în care Iohannis este favorit absolut, iar PNL este cotat peste PSD.
Sondajul cu pricina a fost lansat pe piaţă luni, fiind atribuit Academiei Române. Marţi, însă, conducerea Academiei Române a dezminţit categoric că ar fi comandat un asemenea sondaj. Folosirea numelui unei instituţii de calibru, prin sugerarea susţinerii pentru Iohannis, este abjectă şi descalificantă, dar arată până unde pot merge serviciile pentru a-şi servi stăpânul.  Academia Română este respectată mai ales pentru că nu se amestecă în politică. Actualul preşedinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, ar fi fost, potrivit unor surse, potenţial candidat al coaliţiei PSD-ALDE la alegerile prezidenţiale, dar a refuzat, tocmai din respect pentru apolitismul Academiei Române.
Chiar nu ştiau serviciile că mârlănia va fi dezvăluită chiar a doua zi, de către Academia Română? Sigur că ştiau, dar, deasemenea, ştiau că unii, destul de mulţi, vor prefera să creadă minciuna, să spună că Academia Română a dezminţit doar de ochii lumii, când, în realitate, chiar îl susţine pe Iohannis. Este doar un mic exemplu de manipulare, dar paleta serviciilor este incredibil de vastă, strategia de a-i face pe indivizi că să creadă că susţin propriile lor idei, când, de fapt, acestea le sunt doar sugerate, inoculate de către alţii. Abia după alegerile prezidenţiale vor ieşi la lumină o parte a manipulărilor, dar când oamenii îşi vor da seama că au fost folosiţi va fi prea târziu. Vor vedea, de pildă, că aşa-zisa concurenţă între partidul lui Cioloş şi PNL nu există, că, de fapt, sunt în aceeaşi barcă, iar rivalitatea a fost inventată doar pentru absorbirea electoratului dezamăgit de PNL. Vor vedea că Julien Cioloş nu este nicidecum un contracandidat pentru Iohannis, ci un tovarăş de nădejde, că aşa-zisele critici la adresa actua­- lului preşedinte nu au decât rolul de a-l menţine pe acesta în centrul atenţiei.

Recomandările redacției