Marea manipulare

0
120

Un sfert din populaţia planetei stă cu ochii pe ceea ce este pe cale să se întâmple în Siria. O jumătate de Europă este cu ochii pe barometrul recesiunii economice şi protestează faţă de tendinţa guvernanţilor de  a deplasa costurile crizei exclusiv în sarcina celor mulţi şi săraci. În acelaşi timp, la Bucureşti lumea protestează împotriva reluării exploatărilor de aur în Munţii Apuseni şi pentru sau contra exterminării câinilor maidanezi. Comparând agendele publice arătate mai sus, nu ai cum să nu te iei cu mâinile de cap: oare chiar atât de jos să fi căzut spiritul civic încât societatea românească actuală să cadă în capcana acestor manipulări publice grosolane? Trei sferturi dintre românii de condiţie materială medie – ce reprezintă, conform ultimelor statistici, 80% din populaţia activă a ţării, fie a renunţat la concediul de odihnă de peste an, fie a făcut împrumut bancar (prin descoperire de cont), pentru ca să-şi echipeze copiii în vederea începerii noului an şcolar sau universitar. În blocul în care locuiesc, jumătate dintre locatari şi-au rupt de la gură pentru ca să-şi pună centrale de încălzire pe gaz şi să mai scutească astfel din cheltuielile iernii. Nici unul dintre cunoscuţii mei – şi, har Domnului, am destui, nu şi-au schimbat autoturismele în ultimii ani şi nici nu întrevăd vreo oportunitate pentru aceasta în viitorul apropiat. Aproape totul merge prost, excepţie făcând doar agenda publică propusă de către „formatorii de opinie”. Dezbaterile publice evită cu obstinaţie marile probleme sociale şi economice cu care ne confruntăm, făcând loc certurilor ţigăneşti şi manifestaţiilor colaterale. Pentru orice tâmpenie se propune câte un referendum, dar pentru lucrurile esenţiale nu. S-a ajuns până acolo încât aproape toate dezbaterile economice au fost scoase din grila de programe a televiziunilor de ştiri. Reportajele sociale pur şi simplu nu mai există, iar în  ceea ce priveşte condamnarea comunismului am ajuns de râsul lumii. Îl vânăm cu toate carele de reportaj pe un torţionar de peste optzeci de ani, care vreme de două decenii s-a înfruptat din pensia grasă oferită de „înţelepţii patriei”, dar evităm din răsputeri să-i condamnăm pe marii liderii comunişti care l-au pus să facă aceasta. Iarăşi pedepsim sluga pentru a feri stăpânul. Colcăie mass-media şi structurile statului de odrasle comunisto-securiste care au ajuns astăzi să ne impună până şi agenda publică: maidanezii şi Roşia Montană. Singurul lucru care ni se mai potriveşte este doar Imnul de Stat… Dă, Doamne!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.