Mereu păcăliți de vulpe

Anul școlar a început cum s-au încheiat celelalte. Într-o improvizație perpetuă și cu lipsuri. De manuale, de cadre didactice,  de grupuri sanitare,  dar cu microbuze pentru elevi, care însă nu toate au fost „dotate” și cu  șoferi. Un sfert  de secol de continue schimbări, reforme, mutări, permutări și care nu s-au dovedit, toate la un loc și fiecare separate a da un impuls învățământului românesc. Nu ne referim aici la vârfuri și olimpici cu care ne place să ne mândrim. Aceștia s-au pricopsit datorită propriei strădanii și îndrumării unor profesori talentați și dedicați. Nu, aici vorbim de marea masă de elevi care nu prea mai pot să-și ia bacalaureatul. Au ajuns să termine și ei practic sunt nefuncționali din punct de vedere social. Nu știu să facă o cerere corectă, nu au cunoștințe măcar generale cu un fundament solid. Iar asta nu este exclusiv vina lor, ci și a unor mereu și mereu noi proiecte și reforme. Și asta la fiecare schimbare politică. Fiecare a venit să demoleze ce a  făcut predecesorul său din fruntea educației naționale.  Iar cele mai multe dintre ele  sunt doar niște nefericite idei. Care însă ne costă pe toți.  Nu avem un proiect pe jumătate de secol care să ne spună că suntem aici și vrem să ajungem acolo. Iar marile repere să rămână fixate definitiv. Desigur, schimbări din mers adaptate transformărilor tehnologice sunt de la sine înțelese. Însă  la un nivel realist. Ceea ce  nu e cazul. Adică să fim adaptați la realitate, nu la ce am vrea să fie. Zilele trecute premierul vorbea de smartphone  la fiecare elev. Cum că l-ar avea. Un alt prim-ministru și–a luat și el tabletă „ca tot românul”. Numai că aia, atunci costa vreo 3.500 de lei. Adică 1.000 de dolari, cum ar trebui să câștige măcar jumătate dintre români. Ca să nu zicem tot românul. Iar realiatea este aceea a celor200 de euro și a unui salariu mediu de 400 de euro. Atunci ce să vorbim de tablete și manuale digitale? Pentru asta fiecare copil ar trebui să dețină o tabletă. Iar cea mai ieftină costă vreo 200 de lei. Mai punem la socoteală internetul. Da, la București, Arad sau Timișoara nu e  o problemă. Dar la Prunișor ori la Pojorâta acolo „ajunge” semnalul. Programul laptele și cornul a fost „făcut” pentru că mai ales în mediul rural copiii mergeau la școală cu burta goală. Iar în ghiozdan nu aveau nici măcar ambalajul de la vreun sendviș.  Ce să vorbim atunci de computere și de reformă. Iar cu ministrul…păcălit de vulpe, chiar nu (mai) putem avea mari așteptări. Poate i se trage de la faptul că o recentă statuie (nereușită) de prin Capitală ni-l înfățișează pe Traian cu ceva ce s-a vrut lup, dar seamănă al naibii de bine cu un câine.  În ce privește reforma învățământului într-un an școlar s-ar putea rezolva totul. Dacă tot  nu s-a dovedit nimic într-un sfert de secol: luați modelul finlandez , considerat cel mai eficient sistem de învățământ din lume și (de data asta) faceți copy-paste.  Simplu.  Iar cu mi­nistrul ar fi simplu dacă s-ar da… delete. Pentru că deși Pricopie s-a pricopsit, noi cu el nu prea ne-am… procopsit.