Misteriosul caz al lui Philip Otele

UTA se află în acest moment într-o situație cel puțin ciudată vizavi de unul dintre cei mai buni jucători ai săi. Deși echipa se află pe loc de retrogradare, staff-ul și conducerea clubului au decis trecerea pe linie moartă tocmai a golgeterului din acest sezon. Nigerianul nu a fost luat în cantonamentul din Antalya deoarece a refuzat să își prelungească contractul cu UTA, scadent în vară, însă în același timp nu este deloc clar dacă există vreo ofertă certă pentru jucător din partea altui club, astfel încât să asistăm la o despărțire în această iarnă. Situația poate fi privită din mai multe puncte de vedere, ceea ce vom încerca să facem în rândurile următoare:

Perspectiva clubului

Că un jucător bun care refuză să își prelungească contractul trebuie vândut, asta este indubitabil. Fotbalul este o afacere (nimic peiorativ în asta), una dintre sursele de venit ale oricărui club este vânzarea de jucători (asta dacă nu ești Manchester City, PSG sau Real Madrid) și trebuie menținută totuși o balanță de cheltuieli versus venituri. Până aici, determinarea clubului de a nu pierde gratis un jucător care are o valoare de piață respectabilă pentru campionatul românesc (650.000 de euro conform transfermarkt), este firească.

Problema este că această poziție tranșantă a clubului vine cu 6 luni întârziere. Nu ne este clar dacă lui Otele i s-a făcut în vară o ofertă de prelungire a contractului sau doar i s-a activat clauza automată de prelungire cu un an (cei din conducerea clubului sunt „maeștrii“ la a da răspunsuri bâlbâite și contradictorii la întrebări foarte simple). Dacă nu i s-a făcut, a fost o greșeală. Dacă i s-a făcut și a fost refuzată iar clubul nu l-a scos la vânzare, iarăși este o greșeală. Cu siguranță suma pe care ar fi primit-o clubul atunci ar fi fost mai mare decât cea pe care ar putea-o încasa acum (dacă o va încasa) și de asemenea timpul de găsire a unei soluții de înlocuire ar fi fost mai generos. Să ajungi cu unul dintre puținii jucători cu potențial de a fi vândut în ultimele 6 luni de contract, este orice s-ar spune, o eroare strategică; una pe care conducerea UTA-ei o repetă la un an distanță după cea comisă în cazul lui Roger.

Perspectiva antrenorului

Într-o intervenție telefonică avută aseară în emisiunea Glasul Tribunei, antrenorul Laszlo Balint și-a asumat cumva decizia de a nu-l include pe jucător în rândul celor care au desfășurat perioada de pregătire în Antalya. Balint a explicat că a fost deranjat de atitudinea jucătorului, care ar fi avut pretenții salariale absurde și care ar fi fost evaziv în discuțiile cu el personal. Antrenorul a declarat că s-a simțit trădat de atitudinea jucătorului, considerând că acesta ar fi avut o datorie morală față de el, fiind cel care l-a adus la UTA. Mesajul lui Balint poate fi sintetizat la modul „nu pot pleca la bătălia pentru salvarea de la retrogradare cu un jucător în care nu am încredere că dă totul pentru echipă.“

Teoretic, această optică a antrenorului este logică. Însă tot Balint afirmă că discuțiile cu Otele se poartă de mult timp și că se încearcă de mult timp convingerea lui de a semna o nouă înțelegere cu UTA. Dacă e așa, atunci nu putem decât să constatăm că în toată această perioadă în care atitudinea lui Otele n-ar fi fost cea „corectă“, acesta și-a făcut datoria pe teren; nu numai prin prisma realizărilor ci și ca atitudine, acesta fiind unul dintre jucătorii cei mai determinați și mai dispuși la efort meci de meci. În acest context, e greu să nu ne întrebăm dacă presupunerea antrenorului că jucătorul n-ar mai fi dat același randament și în continuare nu este hazardată. E absolut clar că în ceea ce privește dinamica vestiarului antrenorul are mai multe informații decât noi doar că deocamdată ceea ce s-a văzut în teren îl contrazice.

Cum în acest moment este total incert dacă clubul va avea sau nu o ofertă acceptabilă pentru Otele în această iarnă, este plauzibilă situația în care acesta își va duce contractul scadent în vară la bun sfârșit. În acest caz, ce va face Balint? Își va menține actuala optică și-l va lăsa în afara lotului sau va apela la serviciile unui jucător care n-a făcut pregătirea cu echipa și pe care l-a criticat public, acuzându-l de lipsă de loialitate? Greu de spus. Cert este că dacă variantele de înlocuire ale lui Otele vor da satisfacție, dacă echipa se va salva de la retrogradare, probabil aceste lucruri vor fi uitate. În caz contrar însă, pe drept sau pe nedrept, această decizie a antrenorului se va întoarce la final și împotriva sa.

Punctul de vedere al jucătorului

Ei bine, aceasta este o piesă din puzzle care lipsește. Unul dintre aspectele nedrepte ale organizării cluburilor este acela că un conducător sau un antrenor își poate critica public un jucător dar acesta nu poate răspunde; sau o poate face dar conform regulamentului de ordine interioară riscă amenzi sau alte consecințe disciplinare.

Perspectiva jucătorului însă, până la un punct, a putut fi văzută în teren. În cele 11 luni de când se află la Arad, Otele s-a dovedit a fi un jucător talentat, util echipei prin golurile marcate, impecabil în atitudinea de pe teren (e poate singurul jucător al UTA-ei care fază de fază nu se ascunde de joc, își asumă responsabilități individuale și aleargă până la epuizare) și, deloc de neglijat, a știut să se facă iubit de suporteri prin modestie și bun simț. O imagine, să recunoaștem, radical diferită de cea pe care ne-o înfățișează astăzi conducătorii clubului.

Sigur, fiecare suporter are dreptul să fie supărat că Otele nu acceptă oferta clubului, mai ales că din perspectiva UTA-ei este una generoasă (din informațiile noastre, un contract de 14.000 de euro pe lună). Și da, pentru orice suporter, clubul este mai important decât orice alt jucător. Dar nu putem omite, dacă vrem să fim realiști, că în fotbalul profesionist, devotamentul pentru club nu bate interesul financiar decât în cazuri foarte rare, la jucători crescuți de clubul respectiv sau care au stat o perioadă mai lungă de timp acolo, în așa fel încât să se simtă acasă. Nu e cazul lui Otele însă. Pentru el, ca și pentru oricare alt jucător, fotbalul e o meserie și așa cum fiecare dintre noi în carierele noastre ne dorim job-uri mai bine plătite, nici jucătorii nu fac excepție. Dacă Otele are oferte din alte părți, unde poate câștiga mult mai mult, e dreptul lui să își acceseze acele opțiuni. Orice jucător are datoria ca pe perioada contractului să dea tot ce are mai bun pentru acea echipă (iar Otele a făcut-o) însă nu există nicio obligație, nici măcar morală, ca un jucător să semneze un nou contract.

Concluzie

Probabil că toate părțile implicate au în felul lor și în diferite procente dreptate. Până la urmă însă, privit cazul la rece, din afară, situația stă cam așa: UTA a ajuns cu Otele într-o situație în care singura ieșire cât de cât acceptabilă ar fi ca pentru acest jucător să vină o ofertă de cumpărare acceptabilă acum, în această iarnă. Va fi însă doar un caz de „reducere a pagubelor“. UTA va pierde din nou un jucător bun pe o sumă mult mai mică decât ar fi trebuit să obțină pe el, iar sportiv rămâne de văzut dacă pierderea lui va putea fi substituită cu succes.

Iar ca și o concluzie generală, nu putem decât să constatăm că, pe de o parte UTA nu-și permite financiar să-și păstreze cei mai buni jucători iar pe de altă parte nu are o strategie coerentă și logică de a investi în jucători cu potențial care apoi să fie vânduți în profit rezonabil. La UTA se transferă mult cantitativ, se plătesc salarii foarte mari unor jucători aflați pe final de carieră, rezultatele oscilează între slab și mediocru, iar puținii jucători cu adevărat valoroși sunt pierduți gratis sau pe sume derizorii, singura excepție fiind David Miculescu. E o concluzie rece, bazată pe cifre și fapte și pe care conducerea clubului n-o mai poate pune în cârca suporterilor cu care se află în conflict.

(foto: uta-arad.ro)