Moartea unui episcop din Vaslui, cercetată după 60 de ani. Acesta a murit în condiţii suspecte

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Parchetul Militar au dispus efectuarea unei cercetări privind decesul episcopului de Huşi Grigorie Leu, iar ancheta prevede deshumarea rămăşiţelor pământeşti ale acestuia. Episcopul de Huşi Grigorie Leu a murit în condiţii suspecte în 1949.

Institutul de Investigare a Cri­melor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a început, împreună cu Parchetul Militar, o acţiune care încearcă să rezolve una dintre marile presupuse crime nerezolvate din Mitro­polia Moldovei şi Bucovinei.

Reprezentanţii celor două instituţii au demarat marţi o acţiune de investigaţii arheologice, urmând să deshumeze rămăşiţele pământeşti ale fostului episcop de Huşi, Gri­gorie Leu, care a murit în condiţii suspecte la 1 martie 1949.

Conform reprezentanţilor IICCMER, acţiunea vine după ce urmaşii fostului episcop şi reprezentanţii Episcopiei Huşilor au făcut soli­citări în acest sens, dorind aflarea circumstanţelor reale care au dus la moartea prelatului.

„A sosit astăzi (marţi – n.r.) la noi o echipă din cadrul IICCMER, formată din arheologi şi specialişti din cadrul Parchetului Militar, care vor începe tot astăzi procedurile de deshumare ale fostului episcop al Huşilor. Acţiunea va dura două zile, iar rezultatele vor fi date ulterior de comisia care va analiza situaţia. Noi am făcut solicitarea, pentru că există suspiciuni rezonabile privind modul în care fostul episcop al Huşilor a trecut la cele veşnice. Deshumarea va avea loc în curtea catedralei, la est de absida altarului, unde se află mormântul fostului episcop”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Cosmin Gubernat, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Huşilor.

Născut în anul 1881 în satul Ţuţucani, comuna Măluşteni, din judeţul Vaslui, Grigorie Leu a fost al doi­lea copil dintr-o familie de opt, tatăl său fiind preot. În studiile sale a ajuns şi la Facultatea de Teologie din Kiev, iar în 1904 a decis să devină preot, fiind hirotonit în acelaşi an în satul Oancea, unde activa şi ca învăţător. El a slujit şi pe front, ca preot militar, odată cu intrarea României în Primul Răz­boi Mondial, în 1916, fiind avan­sat, pentru serviciul său, la gradul de căpitan şi decorat cu Coroana României.

După unirea Basarabiei cu România, a fost trimis pe malul drept al Prutului cu împuternicire guvernamentală pentru a face mun­că misionară, didactică şi căr­tu­rească, înfiinţând, printre altele, Seminarul Teologic din oraşul Is­mail. În 1924 a fost avansat ca arhiereu, apoi arhimandrit, fiind uns vicar al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei cu titulatura de Bo­toşăneanul.

Grigorie Leu are legături puternice şi cu Iaşul, fiind numit egumen al Mănăstirii „Sf. Spiridon“, dar, mai apoi, după va­cantarea scaunului episcopal din Argeş, este ales în 1936 episcop ti­tular al acestei eparhii. „Disputa intervenită între episcop şi Regele Carol al II-lea, care dorea transformarea Catedralei din Curtea de Argeş în necropolă regală şi scoaterea întregului ansamblu episcopal din circuitul patrimonial al Bisericii, va duce la situaţia în care Grigorie Leu a fost nevoit să aleagă între a renunţa la episcopat şi a se retrage la Mănăstirea Turnu sau numirea ca episcop la Huşi“, au precizat reprezentanţii IICCMER într-un comunicat.

Grigorie Leu a devenit episcop de Huşi, cel de-al 40-lea din istoria eparhiei, fiind un anticomunist convins, luând poziţii publice în acest sens după instalarea regimului.

„În august 1947 a fost acuzat public în Parlament că este un admirator al regimului an­tonescian, că a fost susţinător al războiului împotriva URSS, că nu s-a încadrat politic şi ideologic la cerinţele timpului şi că face opoziţie făţişă regimului fiind promonarhist şi reacţionar, pentru toate acestea cerându-se trimi­terea sa în judecata instanţelor civile şi bisericeşti“, au mai completat reprezentanţii IICCMER.

Astfel, acesta trebuia să fie pensionat din oficiu şi să rămână la o mănăstire. Fiind chemat la Bucureşti să îşi expună nemulţumirile, a stat la o cafea cu fostul prim-ministru, iar, plecând de acolo, a acuzat că ar fi fost otrăvit.

În drumul spre Vaslui cu trenul a telegrafiat de la oprirea din Crasna, cerând să vină la Huşi să îl aştepte o cunoştinţă medic, fiind ferm convins că a fost otrăvit, iar starea sa s-a agravat pe zi ce trece.

A doua zi după decesul său, de pe 1 martie, doctoriţa care l-a îngrijit (şi care era cumnata lui – n.r.) a cerut să fie efectuate ana­lize suplimentare fiindcă a găsit în spută urme de arsenic, însă protestele familiei şi cererile de deschidere a unul dosar penal s-au finalizat cu arestarea lor de către Securitate.