Așa cum au anunțat, fanii din peluza UTA-ei au păstrat tăcerea pe toată durata primei reprize. Protestul a fost îndreptat în primul rând împotriva practicilor abuzive ale jandarmeriei, care dictează interdicții pe stadion fără probe și fundament, interdicții care în imensa majoritate a cazurilor sunt anulate de instanțele de judecată, dar asta după luni de zile de procese, în care fanii nu pot participa la meciuri. Mesajul „Să cânte Garda”, afișat de peluza arădeană, a fost unul cu bătaie și pentru conducerea clubului, care n-a făcut nimic pentru a-i sprijini și ajuta pe suporterii care sunt cei mai activi în susținerea echipei.
De altfel, următorul banner a fost dedicat exact celor despre care peluza este convinsă că le vine ca o mănușă încercarea jandarmeriei de a decima galeria arădeană. Fiind suporterii cei mai vocali împotriva conducerii, aceștia cred că abuzurile împotriva lor sunt favorizate și de cei pe care i-ar dori plecați din fruntea clubului, precum și de cei care au influență directă asupra deciziilor conducerii: „Așa ar vrea falcă, meszar, stroe să arate peluza“ a sunat acuzația scrisă a ultrașilor arădeni.
A urmat la rând taxarea contraperformanțelor sportive al echipei. Primul luat în colimator a fost secundul Marin Dună, cel care a justificat de mai multe ori incapacitatea antrenorilor de a interveni tactic în timpul meciului, prin faptul că jucătorii nu aud indicațiile din cauza zgomotului de pe stadion. Bannerul „Dună se aude?“ l-a atins pe secundul lui Poenaru, care după meci a dat vina pe presă că i-ar fi răstălmăcit vorbele.
A urmat însă apoi mesajul care a pus punctul pe i în ceea ce-i privește pe adevărații vinovați, în viziunea suporterilor, pentru situația în care se află echipa: „singurul obiectiv: umplerea de buzunare / în timp ce echipa se îndreaptă spre retrogradare“ a fost bannerul care a declanșat cele mai multe aplauze din partea restului spectatorilor din stadion.
Imediat după pauză, peluza a început să fie și vocală. După scandarea „Libertate pentru suporteri“, galeria a cântat necontenit până la finalul meciului. Între cântece și-au făcut loc și câteva scandări dedicate conducerii clubului și fostului primar, scandări care pe fondul frustrării provocate de jocul haotic și de rezultatele catastrofale ale echipei, au fost susținute parcă mai mult decât niciodată din restul stadionului. Imediat după fluierul final, din peluză a erupt scandarea „Demisia! Demisia!”, preluată apoi de miile de spectatori. Și, ținând cont de mesajele transmise anterior, era evident că destinatarul acestor scandări nu era doar Ilie Poenaru.
Să mai spunem că au fost peste 7000 de spectatori aseară pe stadion și în prima repriză aceștia au încercat sporadic să suplinească tăcerea peluzei dar atmosfera a fost în mare parte ciudată, tristă și rece, având în vedere standardul de decibeli la orice meci al UTA-ei. Majoritatea celor prezenți au părut resemnați și frustrați, părând că așteaptă momentul 0 pentru a declanșa contestarea antrenorului, lucru care s-a și întâmplat la golul marcat de FC Argeș. Probabil singurii care au scăpat de furia publicului au fost jucătorii, în parte pentru că atitudinea acestora nu a lăsat de dorit dar și pentru că nerealizările acestora sunt puse de cei mai mulți dintre fani, în seama lipsei de pricepere a celui care-i pregătește pentru meciuri.
