Ne amintim cu drag de zilele în care străzile erau pline, cafenelele răsunau de la atâtea glume spuse între prieteni și parcă îți era mai mare dragul să ieși la o plimbare. Indiferent de locația pe care o alegeai, îți plăcea. Ei bine, i-a trecut vremea și acum orașul parcă a devenit unul necunoscut în comparație cu cele ce ne sunt învecinate, Timișoara, Oradea și Clujul parcă nefiind din același peisaj cu noi.

Aradul s-a transformat, pe scurt, în groapă de gunoi comunală. Ne pare rău că trebuie să o spunem atât de clar, dar este adevărul care te lovește oriunde te uiți. Am ajuns un oraș ruină, un oraș care nu mai strălucește, singurele lucruri strălucitoare fiind doar geamurile puse lângă tomberoanele de prin oraș.

Foarte mulți arădeni urlă în gura mare că vor un oraș mai curat, că firmele de salubritate nu sunt bune de nimic și că cei care ne conduc își bat joc de noi. Ei bine, dacă aruncăm o privire și către câțiva care sunt atât de nervoși cum o să îi vedem? Noi zicem că sunt printre ei persoane care urlă în timp ce mănâncă o ciocolată și aruncă ambalajul pe jos sau care dezbat foarte înverșunați subiectul în timp ce scuipă niște semințe în fața blocului, privind dezamăgiți spre ghena de gunoi care dă pe afară.

Să zicem că da, fenomenele naturii sunt și ele de vină, normal. Vântul din ultimele zile a reușit să mai împrăștie din gunoaie, din frunze, din crengi. Orașul parcă a mai luat-o puțin razna și din cauza vremii, căci vinovat poate să fie oricine sau orice, dar nu persoana ce acuză.

Totuși, parcă vântul nu era la fel de puternic vara, la 35 de grade, când lumea se enerva foarte tare din pricina mirosurilor din ghenele de gunoi. Oricum, vara a trecut, unele au fost curățate, altele au rămas la fel și se pare că toamna a sosit cu multe renovări în casele arădenilor.

Cum ne putem da seama de asta? Nu e tocmai cel mai greu lucru. Tot ce au scos din casă, au pus în tomberon, lângă, sub, deasupra, cu pretenția ca cineva să vină și să le ridice chiar dacă deja a ajuns la urechile tuturor că acest lucru nu are să se întâmple, fiind de datoria fiecăruia să le care într-un loc în care, contracost, cineva îi va scăpa de mobila veche. Normal, într-o țară civilizată ca a noastră, într-un oraș cu standarde atât de înalte, pentru unii dintre ei este un lucru foarte jignitor să plătească sau să își care mobila mai departe de prima ghenă de gunoi.

Din câte se poate vedea, arădeanul alege să folosească, desigur, un singur tomberon din toată ghena. De ce? Pentru că, din senin, spiritul de reciclare a dat în toată lumea și toată lumea, cumva, are doar cartoane de aruncat, cel mai des văzând că este plin tomberonul pentru așa ceva. Normal, este frumos să vedem că oamenii își doresc să recicleze, dar când arunci ușa de la baie la ghenă asta nu mai este reciclare. Nu e reciclare nici când vezi tomberonul plin și insiști să mai pui și tu ceva deasupra și probabil tot sistemul acesta de reciclare nici nu va începe să funcționeze și la noi până în momentul în care fiecare persoană va face totul ca la carte, lucru care, cel puțin momentan, este imposibil.

Aproape tot timpul încercăm să fim de partea arădenilor. De partea oamenilor de rând care par că își doresc un oraș mai frumos, un oraș mai curat și un oraș care să se ridice la nivelul așteptărilor fiecăruia. De această dată, acest lucru este imposibil. Mulți arădeni greșesc prin ceea ce fac, ca mai apoi să arate cu degetul spre oricine, dar nu spre propria persoană. Fiecare îl vede pe cel din fața lui, nu pe cel din oglindă și până în clipa în care acest lucru se va schimba, Aradul rămâne același. Un oraș plin de gunoaie, un oraș plin de oameni nervoși și revoltați și un oraș care mai are mult de tras ca să ajungă măcar cu puțin mai bun. Și toate acestea din vina cui? Din vina fiecăruia dintre noi pentru că majoritatea facem greșeli, dar nu le vedem.

Recomandările redacției