Ne vrem copiii de zece, dar uităm să fim atenți la ceea ce își doresc ei, uităm să vedem ce capacități au, uităm să îi întrebăm care materie le place mai mult, uităm că și noi am fost ca ei și nu nu am avut doar zece pe linie. De multe ori aud părinți care își pedepsesc copilul că nu a luat FB în clasele mici sau zece pe linie în școala gimnazială. Îi ceartă, îi pedepsesc, dar nu își dau seama că dacă ar comunica cu ei poate ar înțelege de ce le este greu să obțină nota respectivă.
Sunt profesori pentru care merită să îți dai jos pălăria și care știu exact cât să ceară de la un elev. Și lor li se pare programa încărcată și acum să fim cinstiți cred că peste 50 la sută din unele materii nu îți sunt de folos niciodată în viață. Se predau lecții și se transmit informații pe care nu cred că le vor folosi vreodată. Sunt părinte și am și eu tendința să îi cer copilului să fie doar de zece, însă îmi revin și mă gândesc că sigur el își va da seama de capacități în timp ce își tocește coatele pe băncile școlii. Cred că ar trebui să ne aplecăm mai mult atenția către ce pasiuni, aptitudini și ce înclinații au copiii noștri. Să îi sfătuim să învețe fiecare lecție, să nu meargă cu tema nefăcută, să aibă curaj să ridice mâna când știu, să se rușineze când nu au acordat destul timp învățatului, dar să fie ei, să aibă personalitatea lor, să nu fie obligați.
Nu cred că un copil trebuie să facă ceva de frică pentru că așa va face și când va avea un loc de muncă. Trebuie să ne învățăm copiii să meargă de drag la școală, să citească o carte de plăcere și să învețe atât cât le este necesar, să înțeleagă de ce este atât de important să rămână cu anumite cunoștințe din școală. Nu doar părinții au un rol aici, ci și cadrele didactice, care trebuie să știe cum să abordeze fiecare problemă și cum să se comporte cu fiecare copil, deoarece sunt diferiți, vin din medii diferite, iar cei care întocmensc programa școlară trebuie să se adapteze vremurilor, să fie introduse ore necesare. De exemplu, cum poți supraviețui unei pandemii, unui război sau unui cutremur. Degeaba îi îndesăm unui copil integrale și derivate și nu mai știu eu ce, dacă în caz de ceva ei nu vor știi cum să gestioneze situația, nu sunt pregățiți de viață, intră în drepresie. Toți cred că preferăm să avem copii care să se descurce în viață dacă nouă ni se întâmplă ceva, dacă omenirea suferă schimbări. Dacă ne vrem copiii de zece să ne gândim că o mare parte dintre ei poate se vor afla în puncte cheie și poate vor conduce orașul sau țara, iar atunci trebuie să îi facem în așa fel încât să gestioneze ca la carte orice situație. NU de zece trebuie să fie, ci cu spirit de echipă, de adaptare la orice situație și de ce nu capabili să observe ce este bine și ce este rău în societate. O bază solidă poate duce la un viitor strălucit…dar acest lucru nu se face prin frică, amenițare și pedeapsă. Ei sunt altă generație…
