de Emil Şimăndan

Într-o democraţie participativă, codul etic al unei profesiuni ar trebui să aibă, pentru breasla în cauză, o valoare – mutantis mutandis – similară cu cea a Constituţiei pentru cetăţenii unei ţări. O constituţie este o Lege fundamentală pentru că radio­grafiază şi descrie principiile de structurare a unei naţiuni, în toate planurile: civic, politic, juridic şi administrativ. După ce cod etic s-a călăuzit sculptoul Florin Codre, care a semnat un contract ferm cu Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, în virtutea căruia, pentru o sumă foarte consistentă de bani (adică de două milioane de euro), se angaja să realizeze, la scară monumentală, un proiect de Monument dedicat Marii Uniri de la 1918. Un proiect acceptat de ambele părţi, atât de sculptor, cât şi de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, urmând să fie ridicat în zona noii Catedrale Ortodoxe din Arad. Fireşte, codul etic la care m-am referit, legat de profesia de artist plastic, în cazul de faţă de un sculptor, nu e lege, iar Legea nu se opune codului, ci intră în raporturi complementare cu el. Există însă, neîndoielnic, în orice cod etic profesional, puncte nodale, de maximă încărcătură semnificativă, conţinând mereu o potenţională tensiune reflexivă în raport cu legile „egale pentru toţi cetăţenii”. Sunt tocmai acele puncte în care artistul, asumându-şi răspunderi în plus faţă de cetăţeanul de rând, îşi afirmă şi un statut de inspiraţie şi creaţie artistică, dacă arta sa place sau nu place publicului beneficiar.
În cazul Monumentului Marii Uniri de la 1918 realizat de sculptorul Florin Codre, monument pe care o parte din arădeni l-au putut vedea (ori îl pot vedea) pe internet, a fost acceptat de comunitatea arădeană şi de administraţia locală, şi, din informaţiile apărute în presă, recepţionat şi de beneficiar, în numele arădenilor, de către Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale. Oricâte acţiuni de nişă, respectiv simpozioane, comunicări ştiinţifice, conferinţe, depuneri de coroane de flori, concerte şi lansări de cărţi au fost organizate pentru a cinsti Centenarul Marii Uniri, toate au fost acţiuni destinate unui cerc de specialişti limitat, la care marele public arădean nu a putut particia. În schimb cei peste 450.000 de locuitori ai municipiului şi judeţului ar fi trăit incontestabil un sentiment participativ, de bucurie colectivă la dezvelirea Monumentului Marii Uniri de la 1918, iar evenimentul s-ar fi impus, cu certitudine, la Centenarul Marii Uniri, ca cea mai mare sărbătoare istorică a generaţiilor actuale de arădeni, cu o mare încărcătură emoţională şi vibraţie patriotică.
În lunga mea carieră de ziarist, de peste o jumătate de secol (aşadar o jumătate de Centenar) şi de cercetător al istoriei recente mi-au trecut prin mână documente iconografice deosebit de importante legate de dezvelirea Troiţei Martirilor realizată de sculptorul Silvestru Rafiroiu şi înălţată în Piaţa „Podgoriei”, la a cărei dezvelire au particiopat, în duminica de 17 mai 1936, peste 30.000 de arădeni, din municipiu şi localităţile judeţului, simbol pe care comuniştii l-au dislocat, împreună cu Monumentul „Sfânta Treime” din faţa Teatrului, iar după 1990 administraţia post-decembristă a „plasat” Troiţa Martirilor în Parcul „Eminescu” în loc să o repună la locul ei, cum a făcut comunitatea maghiară, spre cinstea ei, repunând Monumentul Sfintei Treimi în faţa Teatrului „Ioan Slavici”.
Revenind la aniversarea Centenarului Marii Uniri, arădenii, din păcate, au avut o sărbătoare Centenară ratată în municipiul Arad, fără Monumentul Marii Uniri, în vreme ce reprezentanţi ai oficialităţilor arădene au putut fi văzuţi la TV să admire şi să aplaude la Alba Iulia, în preajma Preşedintelui României, inaugurarea impozantului Monument al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1989, un monument realizat de sculptorul Mihai Buculei, artist plastic legat sentimental de meleagurile arădene, care oricând ar fi fost dispus să realizeze un asemenea Monument pentru Arad. Asta, mai ales că are deja două lucrări de referinţă în judeţul nostru, lucrarea „Fereastră” în Tabăra de sculptură de la Căsoaia (care înainte de a fi sculptată la scară monumentală a fost premiată cu Medalia de Aur la Bienala de la Ravena din Italia), precum şi Complexul sculptural de la Buteni!
Apreciem în schimb dezvelirea în faţa fostului Cinemaograf „Dacia”, în mica agoră dintre cele două cofetării, un Grup Statuar interactiv dedicat Centenarului Marii Uniri de la 1918 de către un grup de elevi şi profesori de la Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi” din Arad, la dezvelirea căruia au participat, alături de oficialităţile municipale şi judeţene, 1.228 de reprezentanţi ai comunelor şi oraşelor din judeţul Arad, purtând frumoase costume populare, numărul fiind, simbolic, identic cu cel al delegaţilor de la 1 Decembrie 1918. Aşadar, felicitări pentru tinerii elevi şi profesori de la Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi” şi un jenant vot de blam – de fapt o repetenţie – pentru sculptor şi forurile guvernamentale şi ale administraţiei locale care trebuiau să se implice în aducerea Monumentului Marii Uniri la Arad ca să fie inaugurat cu ocazia Centenarului Marii Uniri – cel mai de seamă eveniment istoric-aniversar, cum am subliniat deja, pentru toate gene­raţiile actuale de arădeni, care nu vor mai ajunge să trăiască încă un Centenar!

Recomandările redacției