Încet-încet, dincolo de aversiunea reciprocă dintre suporteri, echipa din Giulești devine o adevărată „bestia nera“ pentru UTA. În Liga 2, deși noi am fost echipa care a promovat, vișiniii ne-au învins atât la București cât și pe Motorul. Au urmat apoi duelurile de pe prima scenă, din sezonul trecut. Dacă victoria rapidiștilor din play-out nu poate fi pusă la îndoială, ambele remize din sezonul regular au venit la capătul unor meciuri în care UTA a fost clar echipa mai bună și probabil nimeni n-a înțeles foarte clar cum și de ce n-a ieșit de pe teren învingătoare.
Din păcate scenariul s-a repetat și ieri. Am văzut o echipă clar superioară în tot ceea ce a făcut pe teren, dar care a părăsit învinsă spațiul de joc. Această repetiție a scenariului devine frustrantă, asta dincolo de dezamăgirea de a pierde un meci care înseamnă foarte mult pentru suporteri. Însă dincolo de amărăciunea rezultatului, ar fi nedrept să nu scoatem în evidență și aspectele pozitive cu care rămânem din acest meci
Cel mai bun joc al UTA-ei de la începutul campionatului. Din păcate continuă ineficiența cronică
Pentru prima dată în acest sezon, echipa a jucat timp de 90 de minute cam ceea ce descria antrenorul Ilie Poenaru în planurile sale. Am văzut o echipă scurtă, agresivă și mai ales foarte curajoasă. UTA a atacat din primul minut, a fost echipa care a luat jocul în mână. Sigur, au fost și perioade în care a trebuit să se apere grupat în fața propriului careu însă trebuie ținut cont și de calitatea adversarului.
Din păcate, atitudinea și organizarea te pot duce doar până într-un punct în care trebuie să facă diferența calitatea individuală; una care din păcate nu s-a văzut aseară la jucătorii din avanposturi. Postolachi a jucat foarte mult pentru echipă dar nu a apărut deloc la finalizare, Jobello a aprins niște artificii în primele 30 de minute dar după aceea a dispărut complet din joc, Isac a fost modest în rolul de număr 10 iar jucătorii veniți de pe bancă, anume Ubbink, Ademi și Keserü au confirmat, prin evoluția lor ștearsă, decizia lui Poenaru de a-i lăsa în afara primului 11. Cel mai activ și mai periculos om al nostru a fost Otele, extrem de activ, implicat în joc și dispus să caute și să găsească soluții la fiecare fază de atac a echipei. Din păcate însă nigerianului îi lipsește finețea și viziunea în joc, motiv pentru care de cele mai multe ori, intențiile sale pozitive erau sabotate de execuții nereușite.
Și, conform zicalei, „când e să se aleagă praful“, UTA n-a reușit nici măcar o remiză (care oricum ar fi fost mult prea puțin în raport cu ce s-a jucat), fiind pedepsită la o fază în care erorile s-au ținut lanț. Otele a respins precipitat și greșit o minge în zona propriului careu, Isac a ieșit cu întârziere în blocaj la Morais iar șutul puternic al acestuia l-a surprins nepregătit pe Balauru. Un gol frumos dar până la urmă primit în urma unui șut pe centrul porții de la 30 de metri. Din păcate, nimeni nu va mai reține nici intervențiile bune pe care portarul nostru le-a avut de atunci încolo ci va pune eroarea de la gol în paralel cu paradele senzaționale ale lui Horațiu Moldovan, portar pe care l-am avut în curtea noastră și pe care l-am pierdut din motive pe care antrenorul cu portarii, Gabriel Vasiliu (care a fost și în staff-ul lui Laszlo Balint) le poate explica mai bine.
Eroare de arbitraj dar până când sunt tolerate ieșirile lui Batha?
Un alt aspect intens discutat după meciul de aseară este arbitrajul. Au fost multe decizii discutabile ale centralului Iulian Călin însă una dintre ele a fost majoră, și vorbim aici despre al doilea cartonaș galben arătat lui Idriz Batha. A fost o fază în care albanezul a pierdut mingea de sub control, aceasta a fost preluată de Papeau iar Batha a faultat. Călin a interpretat faza ca fault intenționat și l-a avertizat pe jucătorul nostru. Reluările au arătat însă că și jucătorul Rapidului a ținut, provocând într-un fel faultul, ceea ce face ca oportunitatea avertismentului să fie pusă sub semnul întrebării, cu atât mai mult cu cât era o decizie care rupea echilibrul din teren. Din păcate nici VAR-ul nu a intervenit la această fază astfel că decizia inițială a centralului a rămas în vigoare și a produs efecte în sensul că forța de atac a UTA-ei pe final de meci a fost serios diminuată de inferioritatea numerică.
Dincolo de decizia arbitrului este mult mai important pentru noi de analizat ceea ce se întâmplă cu mijlocașul Bătrânei Doamne. Dacă acest al doilea galben am văzut că a fost acordat cel puțin ușor, nu la fel putem vorbi despre primul avertisment încasat de Batha, într-un moment în care a mers să protesteze la o decizie a arbitrului într-o fază în care el nici măcar nu a fost direct implicat. În condițiile în care ai luat cartonaș galben în fiecare meci, ai fost primul jucător al campionatului suspendat pentru cumul de avertismente iar toată săptămâna antrenorul ți-a atras atenția asupra acestui aspect, dintre toți jucătorii de pe teren, tocmai tu te găsești să protestezi la o decizie de arbitraj (și era vorba de un banal corner, nu un penalty sau un gol anulat). De ce ai face asta?
La vârsta și experiența lui Batha repetarea la nesfârșit a acestor lucruri devine deja enervantă și ele nu pot fi trecute la infinit cu vederea. Doar Ilie Poenaru știe ce prevede regulamentul de ordine interioară însă dacă Batha nu înțelege de vorbă bună că temperamentul lui nu este mai important decât interesul echipei, va trebui să fie făcut să înțeleagă prin mijloace mai convingătoare: amenzi sau chiar lăsarea lui pe bancă. Nu se poate ca o întreagă echipă să sufere pentru că un fotbalist ajunge la 30 de ani și încă nu a învățat să se controleze.
Ce păstrăm și ce aruncăm din acest meci?
Sigur că frustrarea tuturor este mare după acest nou eșec în fața unei echipe care s-a obișnuit să ne taxeze oricând și oriunde ne prinde, deși foarte rar arată că ne-ar fi superioară. Însă rămânerea în această stare nu ne-ar ajuta cu nimic în condițiile în care mai sunt câteva luni bune până la următorul meci împotriva lor. Până atunci UTA trebuie să joace și să câștige puncte. Iar pentru asta trebuie să se rupă de rezultatul din Giulești și să construiască pe cărămizile care încep să contureze deja o viitoare construcție interesantă. Începând cu partida de la Sfântu Gheorghe, UTA crește de la meci la meci ca și soliditate, organizare, coerență și atitudine. Sigur, progresul nu este spectaculos dar fiecare pas care îl faci înainte de aduce mai aproape de țel. Ilie Poenaru și băieții săi trebuie să continue ceea ce au început pentru că drumul e bun chiar dacă uneori mai calcă pe marginea lui. Ne dorim cu toții ca la meciul următor UTA să facă un nou pas înainte și probabil că atunci și rezultatul va fi unul pe măsura evoluției.
(foto: uta-arad.ro)
Excelent !