Dacă Ioan Slavici spunea că „soarele românilor de la Bucureşti răsare”, astăzi suntem tentaţi să-l parafrazăm spunând că soarele mai mult răsare la Bruxelles decât la Bucureşti. De aceea am fost mai mult decât bucuroasă să aflu că săptămâna trecută un profesor al Universităţii „Aurel Vlaicu” a fost invitat în calitate de expert evaluator al proiectelor finanţate din Programul Horizont 2020, la Comisia Europeană. Este vorba despre prof. univ. dr. Florentina  Munteanu una din cele/cei 14 cercetătoare/cercetători de top angajaţi ai universităţii arădene în urmă cu câţiva ani. În fapt, prof. univ. dr. Florentina  Munteanu  a evaluat la CE, timp de o săptămână (cu un program intens de 10 ore/zi şi, uneori, chiar mai mult!) proiecte ale unor cercetători din întreaga lume, care au aplicat pentru stagii de cercetare în instituţii de prestigiu din Europa. Criteriul de evaluare a fost excelenţa probată prin CV-ul cercetătorilor: originalitatea studiilor elaborate, rezultatele obţinute în activitatea de inovare ştiinţifică, abilitatea de a coordona proiecte, şi, nu în ultimul rând, implicarea instituţională. Să reţinem că doamna Florentina  Munteanu  a avut nu numai calitatea de expert evaluator ci şi de raportor la câteva din proiectele ce i-au fost încredinţate. Vă întrebaţi probabil cum a ajuns prof. univ. dr. Florentina  Munteanu să primească această importantă responsabilitate din partea Comisiei Europene, o responsabilitate ce presupune nu numai competenţă profesională ci şi probitate morală.

Cine este, de fapt, Florentina Munteanu ?

Studentă fiind la Universitatea din Bucureşti a obţinut prin concurs o bursă la Universitatea din Lund (Suedia), unde a şi urmat apoi doctoratul, având şi calitatea de asistent universitar pe perioadă determinată. Şi-a continuat apoi studiile postdoctorale la Universitatea MINHO (Portugalia), unde a aplicat şi a câştigat prin concurs un proiect de cercetare ştiinţifică pentru o perioadă de trei ani. Întâlnindu-se la o Conferinţă cu dna Cecilia Sîrghie, venită şi ea de curând din Belgia, a aflat despre Universitatea „Aurel Vlaicu” şi despre facilităţile oferite pentru cercetare de către această instituţie de învăţământ superior, şi a hotărât împreună cu soţul să renunţe la proiectul portughez aflat în derulare pentru o perioadă de aproape trei ani, şi să aplice pentru un proiect de reintegrare CEEX a tinerilor cercetători români aflaţi la universităţi sau institute de cercetare din străinătate. Astfel, la 1 octombrie 2005 a venit la Universitatea „Aurel Vlaicu” pentru 6 luni, dar, deja, din semestrul al II-lea a obţinut titlul de conferenţiar universitar şi a rămas la Arad. Cunoscuse oraşul nostru doar prin gara sa, la o schimbare de tren în drum spre Suedia. S-a aşezat cu întreaga familie la Arad (îl includ aici şi pe Alex, un băiat inteligent şi cu o admirabilă personalitate) într-un apartament cumpărat prin nebănuite eforturi proprii. Orfană fiind şi, în acelaşi timp, cea mai mare dintre fraţi, a trebuit să muncească enorm în toate vacanţele şi, nu numai, pentru a-şi croi un „drum” în viaţă, fără compromisuri şi fără abdicări de la preceptele morale. A fost primul director al Institului de cercetări din Universitatea „Aurel Vlaicu” (2006), iar din 2008 până în prezent este prorector al instituţiei arădene de învăţământ superior.

Lizica Mihuţ

Continuarea pe www.lizicamihut.ro

 

Recomandările redacției