În afara emoțiilor specifice înaintea unui meci, suporterii UTA-ei au mai avut un motiv suplimentar de stres: starea gazonului. O suprafață care și așa este sub nivelul calitativ pe care ar trebui să îl aibă, mai ales ținând cont că vorbim de o arenă nouă, a fost pusă la grea încercare în week-end-ul trecut, când pe Arena „Francisc Neuman“ a avut loc un festival muzical. Amplasarea a 3000 de scaune pe gazon dar mai ales plasarea scenei în centrul terenului, au provocat mari temeri atât suporterilor cât și staff-ului echipei. Și, trebuie spus, modul în care au fost formulate asigurările organizatorilor precum și pozele sau filmulețele care au circulat în mediul online în timpul procedurilor de montare a scenei, n-au fost deloc încurajatoare.
Primele constatări după încheierea festivalului a fost că zona dinspre Peluza Sud, unde au fost amplasate scaunele pe care au stat spectatorii, a rezistat bine, fiind aproape intactă. În schimb, zona centrală, unde a fost amplasată scena era în mare parte distrusă, astfel încât s-a luat decizia ca acele porțiuni unde gazonul practic dispăruse, să fie acoperite cu rulouri noi de gazon; o decizie corectă în teorie dar care a fost pusă în discuție de antrenorul Ilie Poenaru, care se temea că timpul scurt până la meciul de vineri seara, ar fi putut să nu fie suficient pentru ca acele bucăți noi de gazon să se prindă iar o eventuală rupere a lor în timpul meciului ar fi putut provoca accidentări jucătorilor.
Din fericire, temerile staff-ului și fanilor au fost infirmate. Gazonul a rezistat ba, mai mult a fost de o calitate neașteptat de bună, neinfluențând deloc circulația mingii, lucru recunoscut chiar de către antrenorii celor două echipe, care, la finalul meciului, au declarat următoarele: „Bun, nu ne așteptam să fie așa, felicitări celor care s-au ocupat de el. Nu mai contează culoarea lui, important este că am câștigat“ (Ilie Poenaru) / „Ne așteptăm să fie mult mai rău acolo, să se rupă acele brazde care au fost puse, dar a fost ok.“ (Marin Dună) / „Gazonul a fost nu bun ci foarte bun, ne așteptam ca în zonele centrale să fie probleme. Covorul a fost însă impecabil, s-a putut pasa, mingea a rulat corect, traiectoria nu te putea păcăli.“ (Paul Răducan – antrenor FC U. Craiova 1948).
Cât despre zonele de teren care au părut a fi fost obiectul unui proces nereușit de colorare a lor în verdele clasic al gazonului, și care au dat prilejul unor numeroase ironii pe rețelele de socializare, explicația pe care am aflat-o este că ele nu ar fi fost vopsite ci tratate cu o soluție menită să ajute la prinderea mai bine a acelor bucăți de gazon, iar respectiva soluție a fost cauza acelei culori „dubioase“ pe care petele respective de gazon au avut-o.
Până la urmă, așa cum spunea și Ilie Poenaru, contează mai puțin culoarea, important e că s-a putut juca în condiții normale, iar gazonul nu a reprezentat un pericol sau un impediment pentru fotbaliști. Asta nu înseamnă că de acum încolo astfel de riscuri n-ar trebui evitate printr-o gestionare mai bună și mai în conform cu ceea ce se întâmplă pe arenele din Occident, a acestor evenimente artistice care au loc pe stadion. Ele e normal și chiar e bine să existe, dar nu în timpul sezonului competițional.
