Patru din zece companii (39%) nu sunt pregătite să se conformeze facturării electronice la nivel generalizat, 32% se declară pregătite în proporţie de 30-50%, iar aproape o treime dintre cei intervievaţi au spus că nu au analizat încă impactul acestei cerinţe, conform unui studiu EY România. Sistemul RO e-Factura ar putea deveni obligatoriu la nivel generalizat, chiar începând cu 1 ianuarie 2024, pentru toate tipurile de tranzacţii între firmele stabilite în România. La finele lunii iulie 2023, Consiliul Uniunii Europene a acordat României derogarea de a aplica măsuri speciale pentru adoptarea facturării electronice obligatorii, decizia fiind aplicabilă pentru perioada 1 ianuarie 2024 – 31 decembrie 2026. Având în vedere că sistemul RO e-factura este aplicat încă de la 1 iulie 2022 de o parte dintre firmele româneşti (pentru facturările B2G, produse cu risc fiscal ridicat sau voucherele de vacanţă), dar majoritatea companiilor au aşteptat decizia Consiliului UE privind facturarea electronică generalizată, EY România a derulat un studiu pentru a înţelege cât de pregătiţi sunt agenţii economici să se integreze în sistemul RO e-Factura generalizat şi care ar fi perioadele de timp de care au nevoie pentru o înrolare cu succes în sistem. Potrivit companiei de consultanţă, vestea bună este că o mare parte dintre respondenţi au ca obiectiv principal în această perioadă pregătirea pentru momentul facturării integral electronice, majoritatea covârşitoare a respondenţilor (78%) fiind în temă cu faptul că autorităţile fiscale iau în calcul ca programul e-Factura să devină aplicabil cu caracter generalizat şi că acest lucru s-ar putea întâmpla chiar de la 1 ianuarie 2024. Vestea mai puţin bună este că, la mai puţin de 6 luni înainte de 1 ianuarie 2024, se desprind o serie de provocări, pentru care ar fi nevoie de mai mult de o jumătate de an pentru rezolvare. Principalele costuri suplimentare pe care companiile consideră că le vor avea pentru adaptarea la cerinţele RO e-Factura vor fi generate de implementarea unei soluţii tehnice care să permită generarea facturii electronice, comunicarea prin SPV şi procesarea ulterioară a mesajelor generate din SPV în legătură cu e-Factura, au exprimat peste trei sferturi (76%) dintre companiile participante la sondajul EY. Au urmat, în ordine, asigurarea unei piste de audit între factura tradiţională şi e-Factura (arhivare, reconciliere, trasabilitate) – 11%, costuri cu resurse umane suplimentare – 5%, în timp ce 7% din respondenţi se arată îngrijoraţi de toate aceste constrângeri. Surprinzător, doar 1% din respondenţi şi-au ridicat problema asupra unui potenţial impact asupra fluxurilor de numerar, în cazul condiţionării de către clienţi a plăţii facturilor de transmiterea prin SPV. (sursa: Agerpres)
