Cetățenii localității Răpsig, din comuna Bocsig, sunt îngrijorați de faptul că drumurile sunt distruse chiar sub privirile lor, și acuză administrația locală de indolență și rea voință. Mai mult, fără a deține vreo legitimitate, în afara aceleia de pompier voluntar, pădurar fără studii sau vreo pregătire silvică și șef din umbră al echipei de fotbal din comună, soțul primăriței Teodora Abrudean face vizite acasă la cetățenii care îndrăznesc să pună întrebări și îi amenință. Oamenii, deși se simt intimidați, nu se lasă bătuți și încearcă să își salveze drumurile, deși asta ar intra în competența autorităților locale.
„În comuna Bocsig nu se ține cont de așa ceva. De mai bine de o lună și jumătate se excavează pe Crișul Alb. Asta nu e o problemă, ci modul în care se transportă piatra de acolo.
Se transportă piatra cu camioanele prin localitatea Răpsig, unde toate drumurile sunt distruse în urma lor. Am oprit un sofer si l-am întrebat de ce traverseaza localitatea, pe când ar putea ocoli localitatea pe un alt drum care îi scoate în afara localiății, iar el mi-a răspuns să întreb la primărie. Mai mult, mi-a spus că primărița le-a dat voie să meargă «pe unde consideră ei». Nu au trecut zece minute de când l-am oprit pe acel șofer și am fost vizitat acasă de soțul doamnei primar, care a fost deranjat că l-am oprit pe acel șofer și mi-a spus că o să îmi arate el mie…
Practic regulile sunt pentru fraieri sau oameni simpli…“, ne-a declarat un localnic.
Oamenii se plâng că drumurile sunt deja ondulate. „I-am spus și la viceprimar, care mi-a răspuns sec că dacă nu îmi convine nu am decât să fac sesizare la poliție.
Nu e vorba dacă nu îmi convine mie sau îmi convine. E vorba de un drum al nostru, care va fi praf după două luni.
Și nu mi se pare normal să fiu intimidat de soțul primăritei, care nu are nicio calitate oficială în primărie, eu știindu-l doar din vedere. M-a întrebat ce problemă am și că el este reprezentant al primăriei. I-am spus că nu am ce să vorbesc cu el din moment ce nu are nicio calitate oficială. A plecat, amenințându-mă că «las, că mai vedem noi. Îți arăt eu ție!»“.
