Scriam în editorialul de ieri despre scandalul iscat la şedinţa PNL de solicitarea a doi lideri importanţi privind schimbarea comunicatorilor partidului. Spuneam că Ludovic Orban i-a susţinut pe membrii echipei şi i-a ameninţat cu sancţiuni pe membrii care vorbesc la emisiunile televizate şi pe alte teme decât cele cuprinse în „punctajul de la partid“. O politică păguboasă pentru orice partid, dar practicată la nivel naţional. La nivelul Aradului, PSD şi PNL excelează la acest capitol, temele cuprinse în punctajul transmis tuturor organizaţiilor ju­deţene fiind prezentate cu sârg de către cei care au ceva funcţii în partid. Strategic vorbind, este firesc şi chiar recomandat ca partidul de guvernământ să laude, prin toate mijloacele, pe tot teritoriul ţării, realizările guvernului, pentru ca omul de rând să aibă motive ca la alegerile viitoare să-l voteze din nou. Absolut greşit, însă, oamenii din teritoriu ai judeţului sunt obligaţi, prin „punctajul “ de la centru, să iasă în conferinţe de presă sau să transmită comunicate în care nişte nerealizări sau pur şi simple tâmpenii guvernamentale sunt transformate în măsuri bune, criticate de către ticăloasa de Opoziţie, care minte şi dezinformează.
Oricât de mult s-ar strădui bieţii oameni, respectând porunca de la centru nu fac altceva decât să se discrediteze, să ajungă ţinta batjocurii, să fie consideraţi ignoranţi şi mincinoşi, deşi, în realitate, nu sunt deloc aşa. Din acest punct de vedere, tactica este profund păguboasă pentru partid, având consecinţe dintre cele mai neplăcute la alegeri, atât la locale cât şi la parlamentare. De-a lungul anilor, PSD Arad a avut unii lideri care au refuzat să dea curs tâmpeniilor de la centru, pentru că nu voiau să se facă de râs, iar acest refuz le-a adus debarcarea. Dealtfel, ca să fim drepţi, fostul PD-PDL, actualmente PNL, a avut şi el o considerabilă rezistenţă la poruncile de la Bucureşti, dar şi-a permis acest lux în virtutea faptului că tot timpul a fost între cele mai puternice organizaţii din ţară.
Revenind, nu de puţine ori „punctajul” îi obligă pe liberali să atace orice realizare a guvernului, să o minimalizeze. Problema este că oameni care au anumite calităţi şi competenţă pe unele domenii sunt puşi să debiteze un text despre probleme cu care nu au nicio tangenţă. Nişte consilieri locali sau deţinători de mici funcţii în partid trimit comunicate în care nu doar că îşi dau cu părerea, ci dau verdicte, explicând cum se face bugetul ţării, cum funcţionează economia unei ţări sau de ce este proastă o lege. Habar nu au despre ce anume este vorba în textul scris dinainte pe care şi-l asumă, dar au obligaţia de partid să repete papagaliceşte tot ceea ce spun liderii de la Bucureşti. Exact ca şi în cazul celor de la PSD, ajung ţinta ironiilor, pierzându-şi bruma de popularitate câştigată prin demonstrarea unor calităţi. Calităţi care nu vor mai fi luate în considerare de către cei care i-au susţinut, ci sunt irosite prin expunerea la ridicol. Concluzionând, exacerbarea controlului centrului asupra organizaţiilor din teritoriu, inclusiv prin acele „punctaje“ poate asigura, într-o oarecare măsură, păstrarea puterii de către liderii de la centru, dar preţul este diluarea valorii organizaţiilor. Iar efectul inevitabil va fi scăderea partidului, oricare ar fi el, în ochii electoratului.

Recomandările redacției