• Iasmina Moț a fost lăsată singură, cu zeci de câini pe cap, de pe o zi pe alta.
  • Există multe modalități prin care iubitorii de animale își pot aduce aportul.
  • Arădeanca își face o asociație pentru salvarea animalelor.

Este deja aproape celebră pe cea mai cunoscută rețea de socializare, în special în grupurile de protecție a animalelor din Arad, unde utilizatorii postează des poze cu pisici sau câini, prezentând o nevoie disperată de un stăpân sau de ajutor. Iasmina Moț nu este însă o tânără oarecare, ci o tânără mamă și soție eroină, salvatoare a peste 100 de căței din ghearele morții sau ale abuzului la care erau, fără milă, supuși. Povestea ei este inedită în special prin amploarea neașteptată pe care de voie-de nevoie, au luat-o eforturile sale, rămânând singură după ce persoana cu care a pornit la un drum serios, ba chiar alături de care a apărut în ziare, a cedat și a părăsit scena. „Am făcut un adăpost pentru a ajuta o femeie care ar fi ajuns în stradă, iarna trecută, împreună cu 35 de câini. Nu avea unde să meargă și, de la o zi la alta, mi-a spus că trebuie să se mute și nu are unde. Câinii ar fi ajuns în adăpostul public. I-am sărit în ajutor, era o situație extremă și nu o ajuta nimeni cu nimic. Eu salvam animale și înainte, dar le aveam acasă la mine. Am salvat toate animalele din drumurile mele, încă din copilărie (inclusiv doi cai, ba chiar și șoareci). În fine, această persoană a fost dată afară pe cel mai mare ger, în februarie. Am mutat-o urgent, duminica, în casa unui prieten vechi de-al soțului meu, unde i-am plătit eu 1.000 de lei chiria și unde a stat o lună de zile, împreună cu toți câinii. Apoi, am cumpărat un teren acolo, chiar în satul acela, și am construit țarcuri pentru ei. Am hotărât amândouă că vom face asociație și adăpost. M-am chinuit, m-am zbătut enorm… Drumuri zilnice, de câte patru ore și jumătate fiecare, cu copil mic și, deseori, cu animale, ca să îi pot apro­viziona cu mâncare şi tratamente, pe câini și pe ea. Acum am mutat totul la Arad. Cu două zile înainte de încheierea mutării, aceasta a fugit peste noapte și a lăsat toți câinii liberi pe câmp. Am plecat de dimineață să îi adun. M-am chinuit până noaptea târziu, dar am reușit. Aveam atunci 80 de câini, dintre care 55 deja mutați la Arad, dar eu nu îi puteam lăsa”, a povestit Iasmina. „Acum am aproape 100 de câini. Doar astăzi am salvat zece odată: o mamă cu nouă pui”.

Costuri, nu glumă!
Întrebată cam cât o costă să întrețină toți acești câini, tânăra ne-a destăinuit că mult, asta deși nu a reușit vreodată să facă un calcul complet. „Iniţial, se face o sche­mă de vaccinare care implică minim două vaccinuri polivalente, un antirabic, microcipul şi sterilizarea. Pentru carnetul cu primul vaccin, plătesc undeva la 50 de lei, pentru că primesc reduceri. Al doilea vaccin polivalent costă cam 70 de lei. Antirabicul, împreună cu încă un polivalent și un microcip se ridică la suma de 165 de lei. Ultimul vaccin se face la vârsta de trei luni, după care mai urmează un vaccin la vârsta de un an. În final, mai există schema de vaccinare anuală, deci e greu de calculat o sumă totală, pentru că depinde de perioada de până la adopție. Apoi, totul mai depinde și de sex, numărul de kilograme (pentru sterilizări). Prin urmare, schema inițială e de vreo 3.000 de lei. La aceas­ta se adaugă sterilizarea, după vârsta de șapte luni, înainte de prima perioadă de menstruație la femele, deci e nevoie de încă 200 de lei”.
Acestea sunt, însă, doar cheltuielile obișnuite, preliminare. În realitate, aproape toți câinii pe care Iasmina Moț îi ia de pe stradă au probleme. A avut destule cazuri extreme, de câini desfigurați de mașini, înjunghiați de oameni, maltratați, cu oase rupte etc. Acestea se traduc prin operații peste operații. „Am fost și mușcată uneori, pentru că am mers la câini cu dureri mari și i-am luat în brațe. Pentru mine nu a contat și nici nu contează. Pentru mine contează ei. Știu că dacă eu nu intervin, sunt puțini care îi mai pot salva și mor în chinuri”.

O familie dedicată
Iasmina mi-a mai povestit că, deși îi revin toate responsabilitățile legate de acești căței și se împarte cu greu între tratamente, copil, drumuri și noi adopții, soțul ei o ajută extrem de mult. „Soțul meu e implicat maxim, pe lângă că lucrează în mai multe locuri, doar ca să putem trăi decent. Fără el nu aș fi reușit să fac toate astea. (…) Mai sunt câțiva voluntari, care ni s-au alăturat încă de la început, fiecare cât și cum a putut. Mai vin și acum, din când în când. Fetele mai fac mâncare gătită pentru câini; au fost chiar astăzi. Alții aduc lucruri pentru omul care stă acolo (haine, TV, aragaz etc). Mai sunt voluntari care aduc saci cu hrană sau plătesc din costurile de la clinică. Ieri a venit o doamnă cu niște bolțari. Orice poate fi de folos”, a adăugat tânăra.

Două modalități de adopție
Este cunoscut faptul că, după o scurtă perioadă de timp, câinii care ajung la adăpostul public sunt eutanasiați. Iasmina ne-a comunicat că există două modalități prin care eutanasierea lor rapidă poate fi evitată: adopția propriu-zisă și „adopția la distanță”. Adopția la distanță se referă la plata costurilor legate de un animal, atunci când acesta nu poate fi luat acasă de „adoptator”. În alte cuvinte, câinele rămâne la adăpostul public, însă acestuia îi sunt achitate cheltuielile de întreținere și hrana. Salvatoarea noastră este supărată că oamenii continuă să abandoneze animalele și ele ajung cel mai adesea să fie eutanasiate. Spune că își dorește legi adevărate pentru animale și ca toți să înțeleagă ce beneficii le pot aduce acestea oamenilor – „Nu este omul dumnezeul lor”.

După cum le e norocul
În ceea ce privește adopțiile de care se ocupă personal, tânăra ne-a explicat cam care sunt variabilele: „Sunt luni de zile în care adopțiile merg bine și avem cam cinci-zece pe lună, dar sunt și luni în care nu se adoptă nici măcar un câine. Cei mai ușor de adoptat sunt cățeii de talie mică, pufoși și simpatici, precum și alți câini de rasă. Aceștia sunt cei mai norocoși. Puii sunt și ei mai ușor de adoptat, însă nu toți. Mulți pui devin adulți la noi. Câinii bătrâni, accidentați sau, în general, de talie mare, se adopta mult mai greu spre deloc. Cățeii speriați, cu traume, se adoptă și ei foarte greu. Cu toate acestea, nu am pățit totuși să fie adus înapoi niciun câine. Cunosc adoptatorii și țin legătura cu ei. În general, sunt mulțumiți de căței”.

Cine ajută, să fie ajutat
Asociaţia căreia Iasmina Moţ îi pune acum bazele se va numi First Hope Animal Rescue şi are o pagină dedicată pe cea mai cunoscută rețea de socializare, Facebook. Iasmina estimează că finalizarea actelor va mai dura aproximativ o săptămână. Sediul asociației va fi în Arad, însă din motive pur obiective, legate de un potențial pericol pentru animale, aceasta preferă să nu facă publică adresa exactă, menționând că poate fi contactată personal la profilul Iasmina Moţ sau pagina First Hope Animal Rescue, precum și la adresa de e-mail yas_minutza@yahoo.com. Cei care doresc să o ajute pot face donaţii prin cont bancar,pe RO51BTRLRONCRT0402912101 (Mot Iasmina Speranţa), sau prin Paypal, la yas_minutza (yas_minutza@yahoo.com). „Am nevoie de orice. De fapt, ei au. Chiar și de o mângâiere, de oameni care să vină să îi mângâie pur și simplu. Fiecare e liber să se implice cum și cât poate. Deși toți îmi solicită ajutorul, în momentul de față am datorii la clinici de 5.000 de lei. Am trei câini internați, plus costuri din urmă”, a încheiat Iasmina Moț.

Recomandările redacției