Doi homosexuali, daţi-le ce nume vreţi, în nu ştiu care ţară, au adoptat o fetiţă de 11 ani. Ani în şir au su­pus-o la perversiuni sexuale inimaginabile, au chinuit-o sub oblăduirea legilor care le permitea să înfieze copii. Nu este un scenariu bolnav, sunt fapte care chiar s-au petrecut. Dacă acceptăm ca aşa ceva să se întâmple şi în România, Leagănul Maicii Domnului, suntem demni de tot diepreţul, putem să consemnăm că nu trăim Centenarul Marii Uniri, ci Apocalipsa. Ştiu că referendumul de sâmbătă şi duminică a fost organizat din raţiuni politice, ştiu că Uniunea Europeană, respectiv, Comisia Europeană, este cel mai aprig duşman, dar îi rog pe toţi românii să înţeleagă că nu este vorba despre referendum, ci despre idee. Pentru prima dată după revoluţie, partidele politice au respins comenzile venite de la şefii europeni, care ne-au cerut să nu mai fim români şi creştini, să ne distru­gem rădăcinile, pentru ca ei să stă­pâ­nească. De fapt, cred că m-am exprimat greşit, nu partidele au re­ac­ţionat, ci românii din toate partidele, oameni care au simţit că li se cere să nu mai fie normali, ci nişte simple unelte ale unor interese străine. Liderii partidelor politice din România au înţeles că riscă să piardă tot dacă încearcă să impună membrilor lor să susţină o aberaţie, o anormalitate, un atentat la orânduielile lăsate de Dumnezeu, în favoarea dumnezeirii lui Merkel şi acoliţilor săi. Ne-am făcut, cumva, chip cioplit din aşa-zisa democraţie promovată de către o minoritate care pretinde ca majoritatea să i se supună? De unde până unde a apărut o asemenea tâmpenie, cum am ajuns să fim exploataţi de către nişte şnapani care agită valurile democraţiei, mizând pe laşitatea şi, mai ales, pe spiritul nostru conciliant? Nici nu mi-am închipuit că acest referendum va stârni o adevărată furtună, dar ceea ce se întâmplă îmi arată că în joc sunt nişte mize uriaşe, că mahării Uniunii Europene nu pot să accepte ca România, care de la 1 ianuarie 2019 va deţine preşedinţia Consiliului European, să creeze un precedent. Putea să o facă orice altă ţară, dar România nu are dreptul, ea trebuie să rămână sub masa bogaţilor, să culeagă oscioarele. Nu vreau să insinuez ni­mic, o spun de-a dreptul: Klaus Iohannis Wer­ner, instalat de că­tre Merkel în fotoliul de la Cotroceni, face pe dracul în patru ca referendumul să fie un eşec. Cum dracu a pu­tut să se întâmple ca exact la Sibiu o sută de şefi de secţii de votare să se retragă în ultimul moment? Nu cumva a foast ceva calculat dina­inte? Admitem că unul sau doi, după ce au fost desemnaţi şi au acceptat, să fie atacaţi de pântecărie, dar o sută? E prea de tot, prea arată a lucrătură. Aşa că, dragi români, mer­geţi la vot, votaţi pentru norma­- litate! Repet, toate partidele politice susţin referendumul, indiferent că au sau nu au voie de la familiile lor europene. Este un semn bun, un semn că, într-adevăr, atunci când ajunge cuţitul la os, românii se mobilizează. Poate că, încet, încet, vom începe să avem încredere în parti­dele politice din România. Nu cred că există partid politic care s-a format cu scopul de a distruge România. Sau… mai ştii?

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției