Mulți candidați și-au depus listele cu semnături pentru participarea la ale­gerile prezidențiale. Da este vorba pentru cei mai mulți dintre cei 14 doar de o participare pentru că și ei știu că nu vor conta în realitate. Poate doar Kelemen Hunor și cel mult doi candidați vor conta pentru un tur doi. Maghiarii pentru că în buna tradiție… românească vor să încline balanța în turul doi în favoarea lor. Așa că un cinci poate șase la sută poate fi extrem de prețios dacă diferența dintre primii doi candidați se va scrie dintr-o singură cifră. Dar care sunt faptele? Avem un  număr de 13 candidați și peste 7, 5 milioane de semnături.  Primii doi, Ponta și Iohannis au venit cu un număr impresionant de sem­nături peste 2,2 milioane fiecare dintre ei. Se pare că învingătorul, desigur din acest punct de vedere este candidatul ACL. La acest moment semnalul pe care au dorit să-l transmită cei doi favoriți a fost acela de forță organizatorică, dar și a potențialului de creș­tere electorală. Ei sunt „rechinii” cei mari și marii favoriți ai competiției. De altfel au în spate și cele mai importante strucuri politice. Restul a adunat aproape încă trei milioane de semnături. În total, 7,5 milioane. Putem face un pariu încă de pe acum: o foarte bună parte din cei treisprezece nu vor lua nici pe departe atâtea voturi câte semnături au dus la Biroul Electoral Central. Iar asta poate spune ceva dacă s-ar face măcar o verificare prin sondaj a veridi­cității datelor pe care le conțin. Dar nu  asta e problema noastră. Ar trebui să fie a altora, care chiar se ocupă cu această treabă. Să ne reîntoarcem la personaje și chiar  avem de toate: de la rechini, la delfin, la caracudă și multă plevușcă. Care din ce categorie face parte, vă las dumneavoastră plăcerea alegerii și completarea tabloului acestui puzzle. Dar fiecare dintre ei, în acest acvariu umplut nu cu apă, ci cu masă electorală, vrea să obțină o poziție cât mai privilegiată. Adică să ia cât mai multe voturi. Cu cât mai multe voturi cu atât mai bună devine „cartea” de negociere. Pentru propriile interese desigur. Dar până la urmă, este dreptul fiecăruia de a  candida, dacă întrunește condițiile legale necesare pentru a-și putea exercita acest atribut. Însă, sigur pornești la acest drum dacă există șanse reale să ajungi întreg la capătul său. Altfel consumul de resurse, ener­gie, timp și bani se poate spune că a fost în zadar. Cinic spus că s-a ars gazul de pomană. Dar asta este poate una dintre amprentele noastre genetice: consumăm mult timp și energie în timp ce marile țeluri trec pe lângă noi pentru că le considerăm niște fleacuri. Ne aprindem din nimic și nu ardem atunci când chiar trebuie. Şi ne alegem (din nou) cu plevuşca…

Recomandările redacției