De la raportul UDMR Arad la antisemitismul din Europa și din lume .

Da, știu, articolul de față îmi va aduce un val de invective, voi fi catalogat drept antisemit, șovin și xenofob. Ca să preiau o sintagmă tocită până la refuz în gâtlejurile politicienilor români, indiferent de ce hram poartă, îmi asum ceea ce scriu ! Ca să o iau abrupt: „Studiu incendiar: se ridică valul anti-evrei în Europa”, este un titlu care furori în presă. Acest studiu subliniază cu litere mari că în Germania creșterea valului antisemit este de 70%. Raportul, redactat de Universitatea din Tel Aviv, arată că „Antisemitismul nu mai este o problemă care aparţine doar de extrema stângă sau extrema dreaptă sau islamişti, a devenit o problemă a principalelor părţi ale societăţii şi o parte integrantă a vieţii”. În raport sunt menționate 387 de „atacuri antisemite” la nivel global. Dumnezeu să mă ierte, dar 387 de așa zise atacuri antisemite la nivel global înseamnă fix o picătură într-un ocean, nu se compară nici măcar cu numărul atacurilor-nu verbale, nu în presă, ci cu bâte și cu sticle incendiare-împotriva comunităților de romi provenind din România, sau chiar ale unor români care nu sunt romi, din Italia, Franța sau din alte țări !„Cel mai tulburător aspect care se intensifică din 2016 este că evreii din unele ţări simt că trăiesc într-o stare de urgenţă din cauza numărului tot mai mare de manifestaţii antisemite mai ales în Europa de Vest şi în America de Nord”, se arată în studiu.Acesta mai relevă : „În timp ce grupările de extremă dreapta văd evreii ca pe „un agent străin cosmopolit” care ameninţă identitatea naţională, cele de extremă stânga dau vina pe evrei pentru incertitudinile economice şi tensiunile cauzate de globalizare. Mă feresc ca dracul de tâmâie să fiu de acord cu ultimul paragraf, vreau doar să explic, simplu și la obiect, cum s-a ajuns la această situație. Ca să fie totul limpede, vă rog să observați că studiul nu are cum să fie altfel decât subiectiv, ca să nu spun de-a dreptul umflat cu pompa, din moment ce este realizat la Tel Aviv, nu la Berlin, Londra sau Washington. Sincer, îmi aduce aminte de un Raport pe care, acum mulți ani, UDMR l-a înaintat Uniunii Europene și altor foruri, pentru a semnala încălcarea drepturilor minorității maghiare în România. La data respectivă, toate organizațiile județene ale UDMR au primit sarcina de a relata exemple de încălcare a drepturilor maghiarilor. Președintele de atunci al UDMR Arad, Kiraly Andras, întrebat de către mine, la o conferință de presă, dacă organizația pe care o conduce a constatat, în Arad, asemenea fapte, a răspuns că au fost identificate 16 astfel de cazuri. Cel care mi-a rămas în minte: pe linia de tramvai 2, un individ mai tuciuriu, betoc fiind, a făcut scandal, iar vatmanul l-a dat jos. Atenție, nu pentru că a făcut scandal, ci pentru că era de etnie maghiară ! Celpuțin, așa scria în raportul UDMR Arad despre grava discriminare a maghiarilor din Arad. Nu vreau să duc în derizoriu problema antisemitismului, dar tare mă tem că autorii studiului au avut și asemenea interpretări. Marea problemă a evreilor este aceea că Tel Avivul cere pentru israeliți drepturi absolut nemeritate, în numele evreilor care au fost arși în crematorii. Israeliții au impresia că, în numele Holocaustului, trebuie să primească tot ce vor, să fie recunoscuți ca popor ales, îndreptățit la orice. Își permit să dea verdicte, să judece popoare și oameni. Adică, de ce ar fi obligați nemții de astăzi, care nu au avut nimic în comun cu Hitler, care nici nu existau atunci, să plătească, din munca lor, despăgubiri unui stat, unor cetățeni care, deasemenea, nu au existat pe vremea aceea ? Doar pentru că ei ar fi urmașii victimelor? Dar, oare, nemții nu au fost tot victime ale nebuniei lui Hitler? De unde până unde consideri tu că ai avea aceste drepturi? Înainte de Sfintele Paști, în Polonia a fost reluată o tradiție, arderea portretului lui Iuda. Ce credeți? Mai marii de la Tel Aviv au sărit ca arși, au făcut un scandal mostru, cum că, Vezi, Doamne, acesta este antisemitism ! Adică, nu mai contează că Iuda l-a vândut pe Hristos, iar arderea portretului său înseamnă condamnarea vânzării, a trădării, contează că era evreu, iar această execuție publică simbolică este un act de semitism ! Așadar, nu despre antisemitism este vorba, ci despre pretenția unor instituții ale Tel Avivului, mai mult sau mai puțin statale, mai mult sau mai puțin la vedere sau, de ce să nu spun, de-a dreptul oculte, de a dicta popoarelor, de a decide care popor este vinovat și care este nevinovat. Iertată să-mi fie o paralelă: pe vremea lui Andropov, nu mai puțin de 80% din membrii prezidiului suprem al PCUS erau evrei ! Pot să pun pariu că, astăzi, mai mult de jumătate din cei care se erijează în apărătorii statutului de neam ales al evreilor, cu dreptul de a conduce lumea, de a decide că există popoare vinovate, nu au nicio legătură cu tăiatul primprejur, nu sunt și nici nu au fost vreodată evrei. Exact ca și în cazul liderilor comunității internaționale a persoanelor gay, care, după ce organizează un miting de succes, se retrag în mediul primitor al soțiilor sau amantelor!

Recomandările redacției