A pornit o bătălie politică acerbă între guvernul actual și opoziție pe tema construirii autostrăzilor. Cei care au guvernat înainte le scot ochii actualilor guvernanți pentru ceea ce nu au făcut nici ei, când, de fapt, nici unii nici ceilalți nu au făcut ab­solut nimic pentru ca România să cons­truiască autostrăzi. Oare, de ce? Nu cumva pentru că aceasta era porunca de la Uniunea Europeană? Unde în lumea asta s-a mai pomenit ca niște așa-zise organizații neguvernamentale să blocheze construc­ția de autostrăzi? Cum a fost posibil ca niște entități aiuristice să oprească lucrările la o autostradă, motivând că se limitează habitatul liliecilor, broaștelor, urșilor? Unde în lumea asta s-a mai văzut așa ceva? Nu cumva aceste idioțenii sunt parte a planului stimatei Uniuni Europene de a bloca accesul României le dezvoltare? Nu cumva nocivul PPE și-a impus punctul de vedere, adică păstrarea României în sfera de fraier? Românul are minte scurtă, dar, totuși, ar trebui să-și aducă aminte de declarațiile lui Traian Băsescu, președinte al României, care susținea sus și tare că România nu are nevoie de autostrăzi! Iar astăzi, marile puteri din Europa ne scot ochii cu lipsa autostrăzilor, singurul motiv pentru care nu investesc în România!
Uniunea Europeană spune că a alocat României fonduri pentru construcția de autostrăzi. Dacă luăm la puricat condițiile care ni
s-au pus, vom ajunge la concluzia că sub nicio formă nu se dorește așa ceva, că se dorește ca România să nu aibă autostrăzi, că nu are ce căuta în clubul select al națiunilor cu vocație imperială din Uniunea Europeană. Este de domeniul anecdoticului faptul că ni s-au alocat fonduri ca să construim parcuri în păduri, că ni s-a impus ca nu cumva să folosim acei bani pentru altceva decât pentru instalarea unor zbălunțe (pentru necunoscutări, zbălunțe înseamnă leagăne) în mijlocul pădurii! Of course, toate acestea sunt făcute de firme străine, astfel încât banii să se întoarcă la cei care, cică, i-au dat! Așa am ajuns în situații de-a dreptul hilare, în mijlocul unei păduri, pe bani grei, s-au instalat niște scaune de plastic, în locul băncilor de brad, confecționate de către părinții unor copii, absolut gratis!
Poate că nu ar fi lipsit de interes să ana­lizăm de ce Franța, de mulți ani, nu mai folosește fonduri europene pentru implementarea unor proiecte de interes național. Nu cumva pentru că stimata așa-zisă Uniune Europeană este, de fapt, schița unui imperiu de națiune germană, nicidecum a unei Europe a națiunilor? Nu cumva România ar trebui să se alăture Ungariei, Poloniei, Italiei, care ripostează împotriva tendinței de hegemonie a Germaniei? Oare, chiar nu se întreabă nimeni în ce scop vrea Germania să facă din Europa un spațiu musulman, distrugând, practic, rădăcinile creștine ale Europei?
Dacă nici măcar Franța nu mai acceptă hegemonia, ci chiar dorește, credincioasă principiilor lui DeGaulle, o Europă a națiunilor, chiar trebuie ca noi, românii, să fim conduși de către Germania? Să fie clar: nu sunt de vină doar cozile de topor ale Germaniei, Olandei, Austriei, ci, mai ales, cei care ne conduc astăzi, dar stau cu fundul în două bărci, ca să le fie lor bine! În afară de gargară politică nu am văzut nimic! Tare mă tem că nici nu voi vedea!

Recomandările redacției