S-a golit Aradul! 1500 de arădeni au însoțit UTA la Sibiu și au făcut spectacol (foto și video)

De mult nu au mai avut suporterii arădeni o deplasare „de poveste“. Derby-urile cu Poli sunt puse pe pauză iar deplasările din Superliga sunt greu accesibile și / sau programate în zile sau ore imposibile pentru mulți suporteri. Iată însă că un fericit cumul de factori a făcut ca meciul de ieri de la Sibiu să fie ocazia perfectă pentru foarte mulți utiști să regăsească spiritul aventurier. Victoria din etapa trecută, programarea perfectă a meciului, accesibilitatea orașului din punct de vedere al mijloacelor de transport, atracția inclusiv turistică a Sibiului, toate acestea au dus încă din week-end-ul trecut la nașterea unei emulații care pe măsură ce treceau zilele a crescut ca un bulgăre de de zăpadă, transformându-se în ziua meciului într-o avalanșă roș-albă.

După ce încă de vineri câteva zeci de arădeni au luat drumul Sibiului pentru un city break cu meci inclus, sâmbătă dimineața autostrada A1 și Drumul Național 7 s-au umplut de autocare, microbuze și mașini cu fulare și steaguri roș-albe fluturând la geamuri. În toate parcările de pe traseu, mașinile cu număr de Arad deveniseră o priveliște obișnuită. Centrul Sibiului și străzile din jurul stadionului au fost luate cu asalt de arădeni cu multe ore înainte de startul partidei, utiștii simțindu-se practic ca acasă.

Ajunși însă la stadion au început problemele. Întâi cu parcările dar asta a fost un neajuns luat în calcul din start, astfel că toți cei veniți cu automobilele au găsit o soluție. În schimb nervii au început în momentul în care la casa de bilete destinată fanilor oaspeți, suporterii noștri au constatat că fuseseră tipărite pentru ei 350 de bilete iar ei erau de patru ori mai mulți! Reprezentanții gazdelor au trebuit să mai treacă de două ori pe la biroul cu imprimante pentru a tipări noi rânduri de bilete și de asemenea să deschidă un sector suplimentar în peluza oaspeților, pentru ca toți suporterii UTA-ei să poată intra pe stadion. Din păcate, din cauza acestor bâlbe organizatorice (unele de înțeles până la un punct), a controlului excesiv și a numărului insuficient de turnicheți (iată că blestemul acestei probleme lovește fanii UTA-ei chiar și în deplasare!), au fost suporteri care au intrat în stadion chiar și aproape de finalul primei reprize.

În acest timp, în interior, fanii echipei noastre se dezlănțuiseră. Practic n-au avut opoziție. Galeria echipei oaspete măsura aproximativ 100 de persoane fiind clar depășită deși și-a făcut datoria față de echipa pe care o susține. Singurele momente în care fanii echipei noastre au avut rivali au fost cele câteva în care Tribuna 2 a stadionului din Sibiu și-a susținut vocal favoriții. În rest, s-a văzut și mai ales s-a auzit încă de la încălzire că duelul din tribune era câștigat de arădeni încă de dinainte de a începe. Steagurile, fularele și vocile s-au unit, făcându-i pe băieții noștri să se simtă ca acasă.

Startul meciului a oferit un moment emoționant dar în același timp controversat. Cei aproximativ 1000 de fani arădeni care apucaseră până atunci să intre în stadion au cântat „De la Dunăre la Sena“ cum rareori am auzit să fie cântat acest imn inclusiv la meciurile de pe teren propriu. Din păcate proasta inspirație a crainicului stadionului de a anunța foarte târziu că se va ține un moment de reculegere pentru victimele cutremurului din Turcia și Siria, a făcut ca fanii echipei noastre care deja cântau din toate puterile și se aflau cu fularele deasupra capului, efectiv să nu audă și să nu vadă ceea ce se întâmpla pe teren astfel că, pare greu de crezut, mulți dintre ei au aflat abia după meci că existase un asemenea moment.

Au urmat 90 de minute în care arădenii au cântat și au scandat fără oprire. Cei mai puțin familiarizați cu repertoriul peluzei au învățat repede, din mers, textul cântecelor, astfel că nivelul decibelilor s-a păstrat la nivel ridicat pe tot parcursul meciului, favorizat și de acustica foarte bună a stadionului din Sibiu. S-au cântat melodii mai vechi sau mai noi din repertoriul peluzei, marea surpriză fiind scoaterea de la naftalină a vechiului cântec „Pe Valea Mureșului“, piesă de bază în repertoriul galeriei utiste în anii 80-90, un moment foarte gustat atât de suporterii utiști cât și de cei ai gazdelor care la un moment dat au „uitat“ să mai urmărească meciul și filmau de zor galeria arădeană. N-au scăpat de dedicații nici „prietenii“ suporterilor utiști: Gheorghe Falcă, Alexandru Meszar și rivalii de la Poli Timișoara. Strigătul „Liberă! UTA Liberă!“ a zguduit Sibiul, doar sufletele și mințile celor din conducere continuă probabil să rămână împietrite. Din păcate singurul lucru care a lipsit din repertoriu a fost bucuria golului. UTA n-a reușit să le ofere minunaților săi fani decât o remiză dar aceștia nu s-au supărat. Dimpotrivă, la final jucătorii au fost aplaudați și au cântat împreună cu suporterii, minute bune:

Și antrenorii celor două echipe au vorbit despre fanii arădeni la declarațiile de la sfârșitul meciului. Laszlo Balint era copleșit de mostra de devotament oferită de suporterii echipei pe care o antrenează iar Marius Măldărășanu, chiar dacă a încercat să minimalizeze impactul acestora, pentru a nu-și supărara proprii fani, a avut și el doar cuvinte de laudă pentru arădeni. Iată ce au declarat cei doi:

Laszlo Balint: „Vreau să le mulțumesc din suflet, atât eu personal cât și în numele echipei. Fantastici! Demonstrează încă o dată dacă mai era nevoie atașamentul pentru acest club, pentru aceste culori, eu cred că este ceva special să fim însoțiți de un număr atât de mare de suporteri, nu am cuvinte să le mulțumesc, îmi pare rău că nu am câștigat acest meci pentru că ar fi fost o victorie dedicată sută la sută fanilor noștri. Sper să ne ridicăm la nivelul lor pentru că, vedeți, sunt la un nivel foarte bun în ceea ce privește partea aceasta de atașament către club, cel puțin în România.“

Marius Măldărășanu: „Ne așteptam la asta pentru că e o deplasare destul de ușoară pe Autostrada Arad – Sibiu. Îi felicit pentru că au venit să susțină echipa, chiar dacă e pe loc retrogradabil. S-au făcut și ai noștri auziți, i-am simțit chiar și pe cei din fața televizoarelor, dar îi așteptăm alături de noi pentru că trebuie să fim uniți.“

În timp ce antrenorii făceau aceste declarații, în sectoarele lor, fanii arădeni făceau spectacol, cântând de parcă abia începuse meciul. De obicei galeria oaspete e ținută în stadion încă jumătate de oră după meci pentru ca suporterii gazdelor să părăsească zona stadionului și să nu existe potențiale conflicte. N-a fost cazul ieri pentru că fanii sibieni au rămas și ei în număr mare pe stadion pentru a urmări prestația fanilor UTA-ei. Mulți dintre ei filmau sau aplaudau. La final, cele două grupuri de suporteri s-au salutat călduros, strigând fiecare numele adversarei. O dovadă în plus a faptului că atunci când ai tradiție și la asta mai adaugi pasiune și civilizație, câștigi respect; adică exact elementul care ar trebui să fie dominant în relațiile dintre suporteri.

La multe ore după meci Sibiul era încă plin de arădeni care se bucurau de liniștea unei seri frumoase în centrul istoric al orașului. Drumul spre casă a fost împănat ca de obicei cu povești și multă voie bună. Mai presus de toată arădenii însă și-au regăsit cu această ocazie spiritul și „foamea“ de alte asemenea experiențe. Iar acesta s-ar putea să fie doar (re)începutul. Nu putem să nu punctăm din nou numărul extrem de mare pentru standardele României, de femei și copii care vin la meciurile UTA-ei, iată și în deplasare. De asemenea, trebuie menționați suporterii Corvinului care au fost și de această dată alături de frații lor din peluza arădeană/ Și ținând cont că există șanse ca UTA să se reîntoarcă la Sibiu în semifinalele Cupei României, nu putem decât să le transmitem prietenoaselor noastre gazde de ieri un sfat: tipăriți vreo 2000 de bilete!

galerie foto: uta-arad.ro: