Ce carantină, fraților, la Arad este cantonament, că tot aia e!
Chiar avea cineva impresia că arădenii se sperie de un fleac, un mărunțiș, cum este coronavirusul? Aiurea, la urma-urmei este doar un fleac de gripă, trece cu un pic de propagandă electorală, mult mai eficientă decât săraca Mona, așa că, fraților liberali, mai bine ne regrupăm într-un cantonament, zicând că suntem în carantină, dar cugetetăm adânc asupra celor mai bune metode de campanie electorală, cum să le spunem arădenilor că noi, cei de la Consiliul Județean, ne spălăm pe mâini, dar asta la propriu, nu la figurat! Așa că am decis să intrăm în cantonament, pardon, în carantină, să ne autoizolăm, să nu-i mai băgăm în seamă pe cârcotașii care vin să ne spună că noi nu avem la ce să controlăm calitatea unor lucrări din județ, la drumuri, de pildă, pentru că habar nu avem despre ce vorbim, să criticăm niște meseriași.
Oameni răi, domnule, cum să nu avem dreptul? Ce dacă nu ne pricepem, avem patalama? Avem! Suntem șefi? Suntem! Așa că, ciocul mic, meseriașilor, că știm noi mai bine! La urma-urmei, credeți că ăia de la Primărie știu ce e ăla coronavirus? Sigur că nu știu, doar nu sunt doctori, dar au dreptul să controleze și să ia măsuri? Au, așa că și noi avem dreptul nostru! Așa că, dragi arădeni, să știți că doar noi avem grijă de voi, nu urâții ăia de la PSD, care se dau și ei balene în lighean, pretinzând
să-i votați pentru că ne-au cerut nouă să luăm măsuri! Adică, dacă dă Dumnezeu să iasă totul bine, să se laude că e meritul lor, pentru că ei au cerut luarea unor măsuri, că dacă nu ar fi cerut ei, noi nu am fi făcut nimic?
Lăsând gluma, autoritățile arădene chiar au dat dovadă de seriozitate, bombardându-ne cu o serie de măsuri, care mai de care mai impopulare, dar menite să limiteze răspândirea flagelului. Problema este că, la o privire mai atentă, cam lipsesc cei care răspund direct de implementarea acestora, pentru că ţi-ar trebui o armată de oameni ca să poţi duce la îndeplinire toate dispoziţiile.
Clanţele, la curăţat!
Bietele femei de serviciu de pe la instituţii trebuie să asigure „dezinfecția frecventă a clanțelor ușilor, precum și a altor suprafețe cu grad mare de contact (mese de conferință, birouri, balustrade, butoane de comandă lift etc.)“. Acuma, nu că vreau să fiu rău, dar, dacă se spală clanţele cu Mona, ce se vor face cei care sunt obişnuiţi să lingă zilnic clanţele pe la uşile instituţiilor şi sediilor partidelor politice? Poate că ar fi o soluţie, să se dezinfecteze clanţele cu wisky sau cu alte băuturi fine!
Forţele de ordine vor avea de lucru cât nu au avut tot anul: „Structurile poliției, jandarmeriei și ale poliției locale asigură măsurile de ordine publică și/sau de însoțire necesare, inclusiv fluidizarea circulației rutiere, pe traseele de deplasare a autovehiculelor cu care se deplasează/transportă persoane aflate în carantină, precum și a celorlalte transporturi privind gestionarea tuturor situațiilor ce vizează fenomenul coronavirus“. Mă întreb şi eu: de unde naiba fluidizare, când peste tot se circulă haotic, din cauza lucrărilor la canalizare şi la alte cele? De unde naiba să ştie bietul agent de circulaţie care maşini transportă persoane aflate în carantină şi pe ce traseu se deplasează? Chiar, acuma, dacă e coronavirus, se mai lucrează la regenerare? Normal ar fi să se lucreze, căci şi dacă s-ar interzice grupurile mai mari de 10 oameni tot nu ar avea cum să fie atâţia muncitori la un loc.
Apoi: „Structurile poliției, jandarmeriei și ale poliției locale desfășoară activități de menținere a ordinii publice în proximitatea locațiilor în care sunt plasate persoane în carantină sau în care se realizează activități medicale specifice“. Să înţelegem că doar acolo se va asigura ordinea publică, iar în rest poate să facă oricine ce vrea? Una peste alta, este clar că o mulţime de aşa-zise măsuri vor rămâne literă moartă, că multe dintre ele sunt lansate doar în dorul lelii, ca să se poată lăuda x sau y că este preocupat în cel mai înalt grad de siguranţa cetăţenilor. Administraţia trebuie să dea dovadă de seriozitate, să nu transforme orice prostie în decizie care mai mult să încurce decât să ajute.
Paralizia Aradului, aproape totală
Nu mai avem fotbal, nu mai avem spectacole la teatru şi Filarmonică, s-a închis şi bazinul de înot, se închid pe rând toate, înafară de supermarket-uri, pe străzi sunt tot mai puţini oameni… Aradul se îndreaptă spre o paralizie totală. Din cauza Covidului, până şi politica a îngheţat, partidele politice nu se mai înjură între ele, ci mimează lupta contra molimei, ca să vadă electoratul cât sunt ei, cei care le vor cere voturile, de responsabili şi devotaţi binelui cetăţenilor. Liberalii, după ce au stat toată săptămâna cu sufletul la gură, ca să vadă ce se va alege de strategia de la Bucureşti, nu ştiu dacă trebuie să se bucure sau să regrete că Ludovic al lor a fost obligat de către opoziţie să rămână la guvernare şi să renunţe definitiv la gogoriţa anticipatelor. Partea proastă pentru cei care conduc campaniile pentru alegerile locale este că nu mai pot să organizeze aşa-zisele întâlniri cu cetăţenii şi nici diverse sindrofii de genul Ziua vecinilor, taximetriştilor, zilele comunelor şi satelor, pentru a putea face băi de mulţime.
Trăiască facebook!
Se pare că, mai mult ca niciodată, facebook va juca un rol esenţial în perspectiva alegerilor locale. Va fi mare înghesuială pe reţelele de socializare, viitorii candidaţi vor sta toată ziua cu degetele pe butoane, ca să transmită mesaje către alegători. Marea lor problemă va fi lipsa de subiecte, din moment ce pe nimeni nu mai interesează altceva decât coronavirusul. Nu poţi să vorbeşti la nesfârşit doar pe această temă, să inventezi cine ştie ce măsuri salvatoare. Ce te faci, însă, cu cei de prin sate, care habar nu au e ăla facebook şi nici măcar nu-i interesează? Cum le transmiţi mesaje şi promisiuni dacă nu ai voie să faci întruniri cetăţeneşti la căminul cultural sau la iarbă verde, la un mic şi o bere? Cum să faci lansări de candidaţi în comunele judeţului, când nu ai voie să organizezi nimic? Concluzia este că nenorocitul de coronavirus a bulversat total electoratul, iar dacă nu se stinge cât mai urgent vom avea parte de rezultate absolut imprevizibile la alegerile locale. Nimeni nu poate să prevadă reacţiile electoratului provocate de creşterea sau scăderea epidemiei. Dacă aceasta se va amplifica, dacă vor apărea şi morţi, s-ar putea declanşa o revoltă generalizată împotriva întregii clase politice româneşti. Dacă, dimpotrivă, va scădea, nu se ştie spre cine se vor îndrepta voturile sau dacă electoratul nu ar considera că nu este meritul nimănui, ci al norocului.
