S-a vorbit foarte mult despre arbitrajul meciului de aseară dintre Universitatea Craiova și UTA. Acest lucru este absolut normal pentru că neacordarea unui penalty este un element major în ecuația unui meci iar când acest eveniment se petrece și în prelungirile partidei, este clar că influențează percepția asupra întregului meci. Însă, dacă la meciul cu CFR am putut vorbi de o execuție permanentă a echipei noastre din partea lui Lucian Rusandu, care s-a întins pe durata întregului meci, ieri n-a fost vorba de așa ceva. Timp de peste 90 de minute lucrurile au fost decise pe teren exclusiv de fotbalul oferit de cele două echipe. Ținând cont de asta, fără să diminuăm cu nimic din gravitatea deciziei lui Cătălin Popa, este logic că trebuie să căutăm cauzele înfrângerii în ceea ce s-a întâmplat anterior faultului lui Popescu asupra lui Pașcalău.
Cheia meciului: impactul diferit al jucătorilor veniți de pe bancă
În mare măsură meciul s-a jucat în intervalul cuprins între minutele 60 și 65. La debutul acestui interval, tabela arăta scorul de 1-1, unul corect în raport cu ceea ce se întâmplase pe teren. Universitatea Craiova fusese echipa care stăpânise mijlocul terenului însă nici ea prin atac pozițional și nici UTA pe contra-atac nu reușiseră să își creeze mari ocazii de gol. Cele două reușite veniseră în urma unei faze fixe respectiv a unei devieri ghinioniste în proprie poartă. Însă în minutul 61, Philip Otele abia intrat pe teren, primește un nesperat cadou din partea lui Zajkov care calcă pe minge la mijlocul terenului. Nigerianul pleacă cu mingea la picior perpendicular spre poartă. Trei fotbaliști ai Craiovei se lansează în urmărirea sa și la aproximativ 20 de metri de poartă sunt aproape de a-l ajunge. Otele sesizează pericolul și decide să finalizeze, o face plasat pe lângă portarul ieșit în întâmpinare, dar din păcate și pe lângă poartă.
Imediat după această fază, Eugen Neagoe îl trimite în teren pe Alexandru Crețu, în locul lui Raul Silva. Pe postul de fundaș central este tras Screciu, care făcuse un meci slab la mijlocul terenului, iar noul intrat intră pe poziția de mijlocaș însă unul cu un apetit ofensiv și cu o calitate tehnică mult superioară. Din păcate nici Laszlo Balint și nici mijlocașii noștri n-au avut reacție. Imediat după schimbare Crețu apare nemarcat în careu dar reia cu capul pe lângă poartă. Două minute mai târziu, Cascini stă mult prea departe de aelași Crețu la mijlocul terenului, acesta profită de zona liberă obținută pentru a vedea un culoar între Erico și Roger, pe care Koljic plecase foarte bine. Pasa e de o precizie milimetrică iar atacantul bosniac finalizează corect ducându-și echipa în avantaj; Elvir Koljic jucător care la rândul său intrase pe teren la pauză.
Și iată cum în câteva minute, diferența de calitate venită de pe bancă, a făcut diferența: rezerva UTA-ei a ratat singur cu portarul și în loc de 1-2 a devenit 2-1 grație unui gol marcat de gazde în care pasa decisivă și finalizarea au aparținut unor jucători veniți la rândul lor de pe banca de rezerve.
Erori defensive puține dar decisive
La finalul meciului Laszlo Balint își cravașa elevii din apărare pentru erorile comise. Nu i se poate imputa acest lucru, deși nu se poate spune că apărarea noastră a comis gafe neforțate sau a fost totalmente depășită. Dimpotrivă, în prima repriză, în diferite perioade de timp în care mijlocul nostru a fost ușor penetrat, ultima linie de apărare a protejat foarte bine poarta lui Kucher. Din păcate, în fața unui adversar ca Universitatea Craiova marja de eroare este foarte mică. Defensiva UTA-ei a făcut trei erori importante, la două dintre ele fiind pedepsită pe tabela de marcaj.
Astfel în primele 15 minute, Roger este pus în dificultate de Ivan, Benga iese la dublaj dar își dă seama că este tardiv, apucă să se replieze cât să fie lovit de șutul lui Markovic însă mingea ricoșează la Baiaram care, profitând de apărarea deșirată a echipei noastre rămâne liber în poziție de șut la marginea careului dar trage peste poartă.
Vine apoi minutul 55 când Erico „uită“ să iasă la ofsaid, rămânând doi metri în spatele liniei de apărare și are și ghinion ca șutul lui Markovic, ce părea destul de inofensiv, să-l lovească în cap și să se ducă în colțul opus celui în care Kucher plecase deja pentru a bloca șutul atacantului craiovean. Ghinion? Cu siguranță da însă dacă brazilianul din defensiva noastră s-ar fi mișcat corect, odată cu restul liniei defensive, faza probabil s-ar fi încheiat fie cu ofsaid la Koljic fie cu o minge parată de portarul ucrainian.
Și în sfârșit, a treia eroare a fost cea de la golul de 2-1, detaliată mai devreme, unde pe lângă apatia lui Cascini, este de imputat și culoarul mult prea mare căscat între Erico și Roger, pe unde Koljic a scăpat spre poartă. Sigur, pe final au mai fost ocazii pentru gazde să marcheze dar ele au venit pe fondul riscurilor foarte mari asumate de echipa noastră, care ataca supranumeric în încercarea de a egala.
Teren impecabil, construcția noastră tot greoaie
Aseară ar fi fost un moment bun în care teoria conform căreia UTA este o echipă tehnică, ce pe propriul teren este foarte mult incomodată de calitatea terenului, să fie confirmată. Din păcate n-a fost cazul. Construcția echipei noastre a fost permanent bruiată de pase ori preluări greșite, de driblinguri nereușite și de o lipsă evidentă a unor combinații între mai mulți jucători. Deși cu doi oameni înalți și puternici în avanposturi, UTA a încercat să joace cât mai mult posibil cu mingea la firul ierbii dar din păcate axul central al atacului a fost depășit complet de această strategie. Milosevic e un jucător decent spre bun în duelurile aeriene dar cu mingea jos pare extrem de rudimentar, orice balon de acest tip care a ajuns la el fiind egal cu oprirea acțiunii de atac. În al doilea rând, înlocuitorul lui Ubbink, anume Barbosa, a fost depășit de joc, întâlnindu-se rar cu mingea. A avut în prima repriză două continuări interesante către Rareș Pop dar apoi a ieșit total din meci.
În acest context, UTA a încercat să creeze pericol prin acțiunile individuale în flancuri, prin șarje personale semnate de Rareș Pop, Postolachi sau Aly Abeid, acțiuni care însă n-au ajuns să fie finalizate deoarece mai mereu apărarea Craiovei s-a dublat sau chiar triplat la acești jucători, astfel încât maximum de profit obținut a fost reprezentat de câte o lovitură de colț. Singurul jucător al UTA-ei care a creat pericol pe atac pozițional a fost Aly Abeid, care în repriza secundă a expediat două centrări din acțiune de pe flancul stâng, ambele de calitate, dar la prima dintre ele Postolachi a reluat direct pe portar iar la a doua, Stahl a trecut milimetric pe lângă minge.
Și totuși UTA a reușit să pună probleme, însă a făcut-o din faze fixe. Trei momente fierbinți au apărut la poarta Craiovei în acest fel. Primul dintre ele a fost golul lui Batha, când albanezul a făcut ceea ce trebuia în careul advers, desprinzându-se de marcajul lui Ndong și reluând precis în plasă. Trebuie însă remarcată și execuția excelentă a lui Roger, care a aplicat acelui moment rețeta unui efect imprimat mingii care a făcut-o practic să fugă de portar și să aterizeze într-un punct extrem de periculos la marginea careului de 6 metri, la o înălțime care a făcut-o imposibil de gestionat de către apărarea adversă. Au urmat apoi alte două execuții foarte bune din corner, semnate de Paul Anton. Ambele mingi trimise din colțul flancului stâng al atacului nostru au creat panică: la prima Otele a trimis cu capul în bară pentru ca apoi o altă rezervă a lui Neagoe, Rivaldinho, să respingă acrobatic aproape de pe linia porții din fața aceluiași Otele; iar apoi în prelungiri a venit cornerul în urma căruia Pașcalău a fost faultat în careu de Popescu dar Cătălin Popa nu a acordat penalty-ul care se impunea.
I se poate imputa ceva lui Laszlo Balint?
Spuneam la începutul acestei analize că schimbările din primul sfert de oră al reprizei secunde au făcut diferența. Doar că a fost o diferență dată de calitatea individuală a jucătorilor pentru că e greu să-l faci responsabil pe antrenor de faptul că jucătorul introdus de el pe teren ratează singur cu portarul. La fel, nu i se poate imputa antrenorului nici modul în care a gândit jocul, ca sistem, componență sau abordare. Schimbările în primul 11 au fost puține și obligatorii sau logice. Ubbink era suspendat iar Barbosa era cam singura opțiune post pe post în condițiile în care Roger a trebuit folosit din nou ca fundaș latereal. Că aceasta din urmă a fost decizia corectă s-a văzut din faptul că după pauză, Balint a fost nevoit să-l mute pe brazilian în flancul opus al apărării pentru că era singurul capabil să-i facă față lui Ivan (Aly Abeid a fost depășit de două ori în mai puțin de două minute, faultând de fiecare dată). La fel și cealaltă schimbare din primul 11, Postolachi în locul lui Otele, a fost la rândul ei corectă dat fiind meciul foarte bun făcut de basarabean contra FCSB-ului, în exact aceeași poziție de aripă. De altfel, Postolachi a avut o evoluție mulțumitoare și ieri, fiind foarte prezent în joc.
Însă ca de obicei, la înfrângere, nici antrenorul nu poate fi exonerat de vină. Laszlo Balint n-a reacționat sau poate n-a reușit să se facă ascultat, înțeles de elevii săi după intrarea pe teren a lui Crețu. Fie că ar fi trebuit să facă imediat, concomitent chiar, schimbarea de răspuns (Anton în locul lui Cascini), fie că ar fi trebuit să-și capaciteze elevii în fața noului pericol, e clar că în acel moment cheie, echipa sa nu a avut reacția potrivită. Apoi putem discuta poate de o febrilitate prea mare în ceea ce privește sarabanda mutărilor de pe un post pe altul în ofensivă. Otele a intrat vârf apoi a fost mutat în spatele atacantului. Postolachi a jucat în repriza secundă pe toate cele 4 poziții din atac. În aceste condiții era greu să se vadă în ofensiva noastră armonie sau coerență. Și, în sfârșit, retroactiv s-a dovedit a fi că ideea de a-l păstra pe Erico în dauna lui Chindriș n-a fost una inspirată. Însă cum brazilianul a fost unul dintre cei mai buni jucători cu FCSB, să recunoaștem că puțini ar fi fost cei care ar fi pledat pentru lăsarea sa în afara primului 11.
Altfel, ca idee de joc, ca atitudine, UTA a fost din nou o echipă combativă, pozitivă însă încercările de pressing avansat au fost dejucate de jucătorii gazdă în special prin calitatea individuală a multora dintre ei, care le-a permis să-și scoată echipa din majoritatea capcanelor întinse de echipa noastră, ceea ce a făcut ca trupa lui Balint să fie nevoită să accepte dominarea unei echipe care are un joc de posesie foarte bun.
În concluzie, UTA a făcut un nou joc bun din punct de vedere estetic dar, din păcate, s-a dovedit a câta oară, că atunci când nu are întreaga echipă la nivel maxim de exprimare (așa cum a fost cu FCSB), pe toată durata meciului, îi este greu să obțină rezultatul dorit. Atitudinea, disciplina, sunt importante dar fără sclipiri individuale nu produc sau produc prea puține efecte pe tabela de marcaj. Iar defensiva, atunci când mijlocul o lasă să fie prea mult timp pusă sub presiune, la un moment dat cedează.
(foto: captură video digisport.ro, uta-arad.ro)
