Școala Populară de Artă o pune în lumină de această dată pe Mărioara Miclea, interpret, creator, culegător de folclor şi pedagog.
Mărioara Miclea şi-a dedicat întreaga viaţă cântecului şi tradițiilor pupulare autentice. De mai bine de 30 de ani se ocupă de Grupul vocal „Sânzienele” al Școlii Populare de Arte, pe care l-a înfiinţat şi prin care, de-a lungul anilor, au trecut peste 100 de fete.
În urmă cu mai mult de 40 de ani, la Academia de Muzică, Conservatorul Ciprian Porumbescu, Mărioara Micle participa la cea de-a doua ediţie a unui foarte cunoscut concurs de muzică populară – Floarea din grădină, alături de nume consacrate ale folclorului românesc Viorel Costin, Sava Negrean Brudaşcu, Ionela Prodan. Ajungea în străinătate cu Ansamblul Studenţesc de la Casa de Cultură „Grigore Preoteasa”.
„Undeva pe finalul carierei, împreună cu Orchestra Radio, care îl avea dirijor pe regretatul George Vancu, am imprimat primele mele opt cântece tradiţionale. După aceea, am terminat facultatea şi am venit în Arad, unde am început să lucrez la Şcoala Populară de Arte şi, în paralel, cântam cu Orchestra de Muzică Populară a Filarmonicii de Stat Arad. Încet, încet, lucrurile s-au distanţat şi eu am prins mare drag pentru meseria de pedagog şi, în 1987, am înfiinţat primul grup de fete, «Sânzienele»“, susține Mărioara Miclea.
Grupul „Sânzienele”a fost înființat sub organiarea acesteia, pentru ca Aradul să aibă un grup popular cu care să iasă în față. „Am început să cântăm şi am avut o problemă foarte mare în ceea ce priveşte realitatea subvetrelor folclorice arădene. Poate niciunde nu există o cromatică atât de bogată cum are judeţul Arad pentru că aici este locul unde se întâlnesc terminaţiile a trei judeţe: Bihor, Hunedoara şi Banat. Mi-a fost foarte greu să unesc 10 – 12 fete, în culorile specifice zonei din care proveneau şi atunci a izvorât în sufletul meu sentimentul patriotic al locului unde m-am născut. Cunoscând istoria costumului bătrânesc din satul meu, Ostrov, cu 14 fete inimoase din acea vreme, am urcat în autobuz şi am luat satele „la picior”, din casă în casă, şi atunci am achiziţionat primele 14 costume, din Căpâlnaş, Birchiş, Ostrov, Bacăul de Mijloc şi Ţela“, povestește interpreta și pedagogul Mărioara Miclea.
Prin acest grup au trecut 113 fete prin acest grup. Ele s-au perindat în serie dar, din acest grup, pe parcursul anilor, s-au distins dintre ele fete cu voci excepţionale, care astăzi cântă singure, ca soliste vocale. Sunt amintite Voichiţa Suba, Ioana Luguzan, Aura Bonchiş, Paula Paşca şi, zic eu că vine din urmă, Roxana Suciu.
Tehnica vocală de acum 30 de ani este diferită față de cum se cântă acum. „Faţă de fetele acum 20 – 30 de ani, cele de acum abordează cântece cu o tehnică vocală mai virtuoasă, care fac melodiile să fie mai spectaculoase“, susține Mărioara.
Aceaata vrea să încurajeze întoarcerea tinerilor spre tradiții: „Chiar dacă în Arad nu mai există un interes atât de mare cum mi-aş dori eu, totuşi, bat la uşa clasei mele tinere de la vârste foarte fragede. Sigur, ele reuşesc să intre în grup în momentul în care au o înălţime şi o ţinută potrivite pentru scenă, în momentul în care formează un tot unitar“.
Mărioara Miclea vorbește și despre atenția, dar și delicateția de care trebuie să ea dovadă un bun pedagog: „Trebuie să înţelegem că nu există profesor – minune. Părinţii lor nu ştiu şi de aceea bat la uşa noastră, să le oferim ajutor şi sfaturi. Din păcate, au apărut «pe toate uliţele» tot felul de «pricepuţi» care îi învaţă cum să cânte, care le compun cântece. Vreau să spun că noţiunea de a compune este falsă pentru că, dacă te duci la rădăcina folclorului, vezi că are trei coordonate: anonim, colectiv şi oral. Asta exclude de la sine termenul de compozitor. Este acest internet care pune la dispoziţie o grămadă de cântece şi unii foarte abili iau câte o bucăţică din mai multe şi astfel «compun» o melodie“, conchide aceasta.
