Deliberativul Primăriei Municipiului Arad a fost convocat vineri, 28 septembrie (deci cu trei zile în urmă, într-o ședință-maraton de… trei ședințe: una ordinară – convocator emis pe 21 septembrie, una extraordinară – convocator emis pe 25 septembrie, și una de îndată – convocator emis cu o zi înaintea ședințelor: joi, 27 septembrie.
Motivul pentru care s-au convocat trei ședințe succesive și nu una, căreia să i se suplimenteze punctele de pe ordinea de zi, nu știm, dar ne vom da silința să aflăm. Dacă va fi să aflăm vreodată, vom face public ce-am aflat, iar de nu vom afla, ne vom face publică neputința de-a da de capăt acestei probleme nu prea complicate, dar cețoasă foarte.
Cele trei ședințe s-au desfă­șurat una după alta, fără pauză sau pauze, conducătorul lucrărilor, deci președinte de ședință, a fost viceprimarul Călin Bibarț, iar Ionel Bulbuc, președintele de ședință ales de consilieri, a oficiat cu admirabilă demnitate funcția de speacker, ceea ce înseamnă crainic: a citit corect și cu intonație punctele de pe cele trei ordini de zi, a dat drept la cuvânt consilierilor care au cerut acest drept și nu l-a dat niciodată lui Călin Bibarț – care oricum l-a luat când a vrut, calitățile sale de consilier municipal, viceprimar și locțiitor al lui Gheorghe Falcă (un fel de papă al Aradului înțeles ca parodie de biserică catolică), ridicându-l la înălțimi amețitoare, înălțimi de la care a și glăsuit la un anume moment astfel: „Declar ședința închisă” – de unde se vede că adevăratul prezident de ședință nu e Bulbuc, ci Bibarț, iar funcția de președinte de ședință nu este funcție de autoritate, ci metodă de a scoate un consilier din sală spre a-l înțepeni într-un scaun la prezidiu, iar asta nu-i nici o scofală, dar e totuși ceva: stai la dreapta celui preaputernic sau a locțiitorului (mă rog: la stânga), deci ai o oarecare doză de mântuire asigurată la viitoarele alegeri.
În rest, cu bune și cu mai puțin bune, cu întrebări la care răspundea Bibarț – ca șef, deși nimeni nu-l întrebase nimic („Eu sunt șeful lui, deci răspund eu!), cu unele reproșuri și cu unele recunoașteri stimabile deși de cea mai mare rușine, s-au încheiat cam pe la 11,30-11,45 trei șe­din­țe care au avut capul și începătura la 10,30.

Recomandările redacției