Sfântul Ioan Botezătorul şi Botezul Domnului – sărbători şi semnificaţii spirituale ortodoxe

0
178

bisericaOdată cu sărbătorile creştine ale Botezului Mântuitorului (6 ianuarie) şi Soborul Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie), spiritualitatea ortodoxă încheie ciclul liturgic  al sărbătorilor de iarnă. Creştinii practicanţi, dar şi eterodocşii, au simţit fiecare după măsura duhovnicească bucuria sărbătorilor. Pentru cei dintâi prilej de bucurie duhovnicească, pentru ceilalţi o altă ocazie de îmbuibare… Cei dintâi bucurându-se de daruri duhovniceşti, cei de pe urmă sărbătorind trupeşte, adesea făcând sau primind daruri otrăvite.
La praznicul Botezului Domnului îl vedem pe Iisus Hristos în jurul vârstei de 30 de ani trupeşti venind la Sfântul Ioan – verişorul său trupesc – pentru a primi de la acesta Botezul la apa Iordanului. Moment binecuvântat în istoria mântuirii neamului omenesc, moment în care Dumnezeul- Om Iisus Hristos dimpreună cu Dumnezeu-Tatăl care glăsuieşte din Ceruri: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru care am Binevoit!” (Cf. Matei 3,17; Luca 3,22; Marcu 1,11) dimpreună cu Sfântul Duh în chip de porumbel  care se coboară asupra Lui Iisus Hristos se descoperă lumii ca Sfântă Treime.
Botezul lui Iisus  este actul prin care zidirea se atinge de creştetul Stăpânului făcut Om pentru noi şi pentru mântuirea noastră, este pilda de smerenie supremă şi de neconceput de raţiune că Transcendentul să se lase atins de imanent, iar toate acestea din iubire. Nu vom pomeni aici semnificaţiile teologice al Bo­tezului lui Ioan decât că acest bo- tez era diferit de Taina Botezului creştin, fiind un botez al pocăinţei, premer­gător botezului creştin.
Odată cu botezul în apele râului Iordan începe de fapt activitatea publică şi propovăduirea evanghelică a Mântuitorului. Sfântul  Ioan Botezătorul este  verişorul după trup al Mântuitorului, fiind fiul  preotului Zaharia şi al Elisabetei. Şi naşterea acestuia are loc în chip minunat părinţii lui fiind în vârstă şi consideraţi neroditori de copii ceea ce era considerat în mentalitatea vremii în care au vieţuit un blestem divin atrăgând dispreţul şi oprobiul comunităţii în care trăiau astfel de oameni. Ioan Botezătorul  a vieţuit, trăit şi botezat în pustia Iordanului purtând haină aspră, hrănindu-se  cu miere sălbatică şi cu lăcuste. A trăit în post şi rugăciune fiind un model al ascezei creştine ulterioare lui.
Ioan se considera „glasul celui ce strigă în pustie: gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui” (cf. Marcu 1,3). Despre acesta Mântuitorul afirma că a fost „cel mai mare om născut din femeie”. A trăit botezând şi pregătind calea pentru Evanghelia Împărăţiei Cerurilor binevestită nouă de Hristos. A fost arestat de către  Irod tetrarhul pe care îl mustra şi îl chema la pocăinţă acesta din urmă trăind în incest şi desfrâ­nare cu Irodiada, cea care pentru desele mustrări unelteşte şi îi doreşte moartea pe care o şi aduce la să­vârşire înscriindu-l astfel şi în rândul mucenicilor.
Mulţi creştini îi poartă astăzi numele, acesta fiind unul dintre cele mai utilizate nume în rândul cona­ţio­nalilor noştri.
Biserica creştină îi conferă două zile de sărbătoare peste an, 29 august şi 7 ianuarie.
Ciprian Tripa

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.