… și fiul

0
294

Cei care au trăit înainte de 1990 își mai amintesc probabil de faptul că tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretarul general al Partidului Comunist Român și președintele Republicii Socialiste România, avea un fiu preferat, care ar fi trebuit să-i urmeze la conducerea țării. Se numea Nicu Ceaușescu. Tovarășul Nicu Ceaușescu. În popor i se mai spunea și „Prințișorul”, din câte îmi amintesc. Despre tovarășul Nicu, despre chefurile lui, despre amantele lui, despre faptul că a pierdut la cărți o herghelie, s-au povestit vrute și nevrute la vremea respectivă. Sigur, au fost și multe lucruri inventate de cei care doreau înlăturarea lui Ceaușescu de la putere, dar au fost și adevăruri. Iar faptul că un comunist voia să instaureze în țară o dinastie nu era un lucru tocmai normal.
După Revoluția din Decembrie, la conducerea statului a urmat apoi Ion Iliescu, care dorea să se delimiteze total de predecesorul său, astfel încât soția sa, Nina, apărea foarte puțin în public, spre deosebire de tovarașa Elena Ceaușescu, despre care se spuneau că ar cam fi avut de multe ori ultimul cuvânt, chiar și în fața tovarășului. Cum Iliescu nu are copii, nu a fost niciodată în pericol de a imita povestea cu fiul sau fiica…
Democratul Emil Constantinescu, următorul președinte al țării, a avut însă un fiu, care era implicat în afaceri. Astfel, au apărut din nou povești despre fiul președintelui. Nu știu cât de adevărate erau, pentru că nu s-au finalizat cu niciun dosar penal, dar o vorbă din popor spune că „nu iese fum fără foc”.  Băsescu nu a avut fii, însă a avut două fiice, care au fost și ele implicate în tot felul de scandaluri, iar președintele în funcție, Klaus Iohannis, nu are copii, astfel încât nu are bătăi de cap din cauza lor. În schimb, în România zilelor noastre se vorbește tot mai mult de Dragnea și fiul, Dăncilă și fiul, Carmen Dan și fiul și așa mai departe.
Ce să înțelegem noi de aici? Că mulți dintre copiii potentaților zilei se transformă în beizadele și intră în atenția publicului și implicit a presei? Așa este, dar nu fără să își merite soarta. Și când scriu acest lucru, o fac pentru că, din punctul meu de vedere, atunci când ai în familie o persoană publică şi care ocupă o funcție importantă în stat, trebuie să ai mare grijă la ținută, la ce vorbești, ce postări pui pe rețelele de socializare, dacă exprimările tale sunt sau nu corecte din punct de vedere gramatical, cu cine te cerți, cu ce te îmbraci sau ce afaceri faci. Pentru că multă lume este cu ochii pe tine, la fel cum este cu ochii pe tatăl sau mama ta. Și poți avea de suferit, dacă nu ești la locul tău. Uitați-vă la ce a pățit în cele din urmă Nicu Ceaușescu, spre deosebire de fratele său Valentin, mult mai (cu)minte, care este și acum extrem de apreciat pentru că a reușit să facă din Steaua Campioana Europei.