Disperat că șansele sale de a câștiga încă un mandat la Cotroceni scad pe zi ce trece, Klaus Werner
s-a lansat într-un război absolut nesăbuit cu PSD. Nu mai contează care lege este bună și care este proastă, care este benefică pentru țară și pentru români, el atacă într-o veselie la Curtea Constituțională. Ultimul atac este îndreptat împotriva legii privind declasificarea protocoalelor încheiate între SRI și diverse instituții ale statului. Sunt convins că nu din dragoste de țară, ci doar pentru a da o lovitură PSD, a avut Iohannis această inițiativă, dar, de această dată, are dreptate. Nici măcar nu comentez argumentele de ordin constituțional ale sale, ci mă limitez la recapitularea unor decizii ale conducătorilor României postrevoluționare, care au slăbit în mod inadmisibil sistemul imunitar al țării, prin bulversarea totală a serviciilor secrete, cele care, oriunde în lumea asta, au sarcina de a veghea la securitatea statelor. După revoluție, inclusiv cu ajutorul trădătorului Pacepa, Serviciul Român de Informații a fost pur și simplu vandalizat, întors pe dos. Ofițeri de mare valoare, sub pretextul așa-zisei reforme anticomuniste, au fost pensionați forțat, la vârsta de 40-42 de ani, pentru ca în locul lor să fie aduși indivizi școliți de către serviciile străine, niște cârtițe, sau niște tinerei care habar nu aveau ce înseamnă serviciile de informații. S-a ajuns în situația în care niște oameni fără nicio pregătire, precum Coldea, să ajungă în funcții cheie, promovați pe motive exclusiv politice, nu pentru a apăra țara, ci pentru a transforma SRI într-un soi de gardă pretoriană a celor cocoțați la putere. Cu toate acestea, consider că angrenarea SRI în lupta anticorupție nu a fost o greșeală, ci un lucru firesc, pentru că, nu de puține ori, corupția a îmbrăcat haina trădării de țară. Da, s-au semnat diverse protocoale cu iz de complicitate la răfuiala politică, dar să pretinzi ca toate protocoalele, inclusiv cele care țin de securitatea statului, să fie declasificate, miroase a prostie, dacă nu chiar a trădare. Atunci când doar se născuse ideea ca procesele deschise pe baza probelor furnizate de SRI, în baza unor protocoale, să fie reluate de la zero, am spus că este o șmecherie uriașă interpartidică, pentru ca toți potentații, indife­rent de apartenența politică, să scape basma curată, să rămână cu averile dobândite din jefuirea banilor și resurselor țării. Din păcate, am avut dreptate, ne îndreptăm spre statutul de țară bananieră, stăpânită de către alții, prin intermediul unor clanuri și mafii autohtone, care plătesc bir pentru a rămâne la butoane. Cred că SRI poate să-și facă deratizare, să-i elimine pe cei care au transformat această instituție într-o grupare la dispoziția unui șef de clan mafiot, oricare ar fi el, președinte, premier sau șef de partid, să facă ceea ce trebuie pentru ca să-și apere țara, nu pe șeful clanului. Iată, acesta este, cu adevărat, un subiect de plan de țară, de pact național.

Recomandările redacției