S-a stins din viață Ernest Vadasz!
Veste tristă primită în această dimineață, anunță clubul UTA: a plecat dintre noi Ernest Vadasz, vicecampion național al României cu juniorii UTA-ei în anul 1949. În fotografia tinerilor ”textiliști” e în rândul de sus, al treilea din stânga.
Născut pe 21 ianuarie 1932, Vadasz a jucat un singur meci pentru echipa mare a ITA-ei. Dar în ce companie a fost! Se întâmpla pe 21 noiembrie 1948, arădenii au primit vizita celor de la Metalochimic București, care-l aveau în poartă pe viitorul mare goalkeeper Ion Voinescu. A fost 1-1, cu gol arădean semnat de Stiebinger. Formația completă a roș-albilor a arătat așa: Marki – Vass, Băcuț – Reinhardt, Pall, Petschovsky – Ad. Kovacs, Jivan, Carpinecz, Stiebinger, Vadasz.
”Erau niște idoli nu doar pentru noi, ci și pentru spectatorii arădeni. Duminică de duminică, la stadion venea lume bună, doamnele erau și ele îmbrăcate frumos. Ne-am uitat la ei ca la idoli, am vrut să îi copiem și în joc și în comportament și în ținută. Stiebinger era un om formidabil, venea în cravată și la meciuri. Sau Toth III, a jucat în naționalele României și Ungariei, era foarte-foarte elegant. Când am fost în vestiar și mi-au fixat locul – ”aici te dezbraci, aici îți iei hainele” -, unii jucători, ca Bonyhadi (fusese învățător, a făcut o școală pedagogică, era și calificat), Reinhardt sau Băcuț I (puțin mai mare ca vârstă), au fost la per tu. Lui Marki sau Iustin le-am spus aproape ”sărut-mâna”. Farmati, numai ”dumneata” sau ”bună-ziua” a spus și peste douăzeci sau treizeci de ani. Jucătorii de elită din echipa UTA- te ajutau pe teren, îți spuneau ce ai de făcut, dar când a fost ciocnire pentru balon te măturau, dacă era cazul, când jucau cu juniorii. Degeaba ne-a spus antrenorul să intrăm puțin mai tare, nu s-a putut, i-ai respectat și pentru anii dar și pentru valoarea lor”, evoca Vadasz, al cărui traseu sportiv a fost fantastic, chiar dacă s-a dedicat altor discipline sportive: a jucat la nivel profesionist baschet, handbal și tenis, apoi s-a dedicat catedrei de Educație Fizică și Sport, fiind dascăl pentru întreaga familie Flavius Domide! Din postura de antrenor de handbal a activat în Maroc, iar un timp a fost preparatorul fizic al campionului Marius Copil.
A rămas mereu cu gândul la UTA, a și fost antrenor secund al team-ului arădean în 1975-1976, pe când fostul mare portar Liviu Coman era ”principal”, iar aniversările grupării fondate de Francisc Neuman l-au regăsit mereu prezent alături de vechii săi camarazi.
Odihnească-se în pace!
