Statuia lui Iosif Pecsovszky a fost dezvelită astăzi în fața Arenei „Francisc Neuman”

Statuia lui Iosif Pecsovszky a fost dezvelită astăzi în fața Arenei „Francisc Neuman”, în cadrul unui eveniment special. Au fost prezenți Joe Pecsovszky, nepotul fostului mare fotbalist, Ioan Igna și Hristos Metskas, foști coechipieri ai lui Pecsovszky, Rudolf Kocsis, sculptorul care a realizat lucrarea, Claudiu Negru și Sebastian Bulumac, reprezentanți ai Suporter Club UTA (asociație căreia îi aparține acest proiect) și Cătălin Juncan, omul de afaceri arădean stabilit în SUA care i-a sprijinit financiar pe cei de la SCU în realizarea proiectului. Administrația locală a fost reprezentată de primarul Călin Bibarț, iar din partea clubului UTA au fost prezenți pe podium antrenorul Mircea Rednic și fotbalistul Alexandru Benga.

Sculptura are 1,90m, iar la baza sa stă următorul citat: „La fiecare meci, cât de mare, cât de mic, am intrat pe teren cu emoție, mi-a bătut inima tare și am simțit ceva cald care-mi inundă pieptul”

Născut la Timișoara pe 2 iulie 1921, Iosif Pecsovszky a jucat pentru UTA între 1945 și 1951, perioadă în care a câștigat cu arădenii trei titluri de campioană și o Cupă a României, dar și între anii 1955-1961. La nivel de club, a mai evoluat pentru Chinezul Timișoara, CAM Timișoara, CA Oradea, CA Cluj și CCA București (club care avea să fie redenumit Steaua), iar la naţională a reprezentat atât Ungaria (7 meciuri, un gol), cât și România (32 de meciuri, 11 goluri). Pecsovszky a decedat pe data de 6 octombrie 1968, la doar 47 de ani, din cauza unui cancer la gât.

Iată ce au declarat o parte dintre cei prezenți astăzi în fața Arenei „Francisc Neuman”:

Joe Pecsovszky, nepotul lui Iosif Pecsovszky: „Mă încearcă o mulțime de emoții și stări de bine. Astăzi ne aflăm puși în fața unor fapte, faptele unor oameni care au ajuns să îmi fie dragi, încă din momentul din care mi-au propus să vin alături de ei, în ceea ce înseamnă Suporter Club UTA. Mă bucur că am făcut acest pas, iar acest eveniment este o mărturie a acestui fapt. Vreau să aduc mulţumiri colegilor mei de la Suporter Club UTA, în mod deosebit domnului Cătălin Juncan. Mulţumesc şi domnului Rudolf Kocsis, pentru că a reuşit să-l înfățișeze atât de bine pe cel care a fost Iosif Pecsovszky. Le mulțumesc și autorităților și tuturor celor implicați în acest proiect minunat. Vă mulțumesc și în numele familiei Pecsovszky şi mă bucur că, în sfârşit, bunicul meu s-a întors acasă, fiindcă pentru el UTA și Aradul a însemnat acasă”

Ioan Igna, fost mare fotbalist și arbitru, coechipier cu Iosif Pecsovszky: „Numele meu în sport se datorează UTA-ei și în mare măsură, lui Iosif Pecsovszky. În 1958 am ieșit campion cu echipa de juniori a UTA-ei, cu un traseu fantastic, zonalul 5-0 la Oradea, semifinală 9-0 în București și finala 1-0. Primul pas și prima bucurie am avut-o datorită UTA-ei, în tricoul „roș-alb”, când am ieșit campion. Apoi, următoarea fază, în același an, 1958, a fost legat de Pecsovszky. Am debutat, fiind junior, la echipa mare a UTA-ei, alături de Pecsovszky. Nu pot să spun ce emoții am avut. Trecând mai departe, urmează un campionat mondial, unde am participat, unde am avut iar o mare bucurie să primesc în Mexic 1986 meciul Franța – Brazilia. Campioana europei, cu Platini, Tigana, Giresse, contra Braziliei, campioană mondială și a Americii de Sud, cu Zico, socotit „Pele alb”, Socrates, Josimar, Careca și așa mai departe. Datorită lui Pecsovszky, cu care am debutat când eram junior, n-am avut nicio emoție. Când debutezi la vârsta de junior alături de Pecsovszky, nu mai poți să ai emoții la 46 de ani și 19 zile, pe 21 iunie 1986 la Guadalajara. Atât de mare a fost acest jucător, încât cuvintele mele nu pot să explice”

Rudolf Kocsis, sculptor: „Mi l-am imaginat pe Pecsovszky într-o poziție statică, foarte sigur pe sine, sprijinindu-se pe două picioare, cu mâinile prinse la spate. Această poziție este o poziție specifică pentru așteptarea începerii meciului, dar eu consider că el încă așteaptă să îi fie în continuare recunoscute meritele. Această poziție vine într-un fel pe o oarecare axă imaginară pe care se mai găsesc încă două statui: una mai dinamică în fața stadionului, aproape de linia de tramvai, poziția statică a lui Pecsovszky și în tribune aplaudă Baronul. Toată această concepție mă bucur că a fost acceptată de Suporter Club UTA. Aș mai dori să subliniez faptul că m-am inspirat din absolut toate pozele posibile ale epocii, am vrut să reprezint în puterea maximă a hotărârii de sine, a puterii de concentrare, unde am încercat să îi redau un foarte discret zâmbet. Acest zâmbet al lui Pecsovszky practic apare în aproape toate pozele pe care le-am văzut eu. Pot să mai adaug că este vorba despre un modelaj în lut, este vorba de un modelaj realist, care este ancorat în problematica sculpturii contemporane. A fost turnată în bronz în tehnica ceară pierdută, ulterior patinată la Zimandu Nou în atelierul regretatului sculptor Ovidiu Petroman. Sculptura are o înălțime de 1,90m, cam cu 22-23 de centimetri mai mare decât mărimea naturală a fotbalistului, tocmai pentru a compensa pierderile volumetrice datorate spațiului deschis. Această sculptură este o sculptură fără postament, ea stă direct pe pavimentul din fața stadionului, tocmai pentru a fi adusă în contemporaneitate și de a putea fi admirată de arădenii care trec prin zonă sau intră la meci. În final, aș dori să mulțumesc asociației Suporter Club UTA pentru că m-au onorat cu această lucrare și în final, primăriei și primarului municipiului Arad pentru că au finalizat acest proiect”

Hristos Metskas, fost mare fotbalist și coechipier cu Iosif Pecsovszky: „Pentru cine nu știe, UTA pentru mine a fost a doua familie, care m-a crescut și am ajuns la această vârstă pe care o am astăzi. Despre Pecsovszky pot vorbi o zi întreagă. Patru ani am jucat cu dânsul, a fost un coleg extraordinar, m-a ajutat, eram un copil, aveam 22 de ani când am venit la Arad. A fost nu doar cel mai bun fotbalist de la UTA, ci cel mai bun al tuturor timpurilor, nici Hagi, nici alții, Pecsovszky a întrecut pe toți fotbaliștii care au jucat”

Cătălin Juncan, om de afaceri și suporter UTA: „Ne aflăm aici pentru a marca un moment care va rămâne etern în memoria clubului nostru de suflet. Să vorbesc la această dezvelire a statuii marelui Iosif Pecsovszky, este o responsabilitate care mă umple de bucurie și recunoștință. „Csala” nu a fost doar o legendă a fotbalului românesc, ci un simbol al arădeanului, care luptă, care nu se dă bătut și care ține capul sus, indiferent de provocări. Patru trofee cu UTA, el este arhitectul acestor succese glorioase și astăzi, prin intermediul acestei statui, spiritul lui Pecsovszky va perpetua pentru generațiile care vin. Moștenirea lui este în fiecare copil care lovește mingea pe străzile Aradului, în fiecare suporter care își încurajează echipa indiferent de rezultat. Pentru mine personal, acest proiect a fost o călătorie care a depășit granițele pasiunii pentru fotbal. Este despre a da înapoi comunității și despre a celebra valorile autentice și despre a inspira pe toți care trec prin piața UTA șă își amintească de un erou veritabil al vremurilor noastre. Haideți să privim împreună această operă de artă nu ca pe un simplu obiect, ci ca pe o făgăduință a continuării luptei, a păstrării tradiției și a perpetuării spiritului UTA. Doresc să mulțumesc tuturor celor care au participat la acest eveniment și care s-au zbătut ca acest eveniment să iasă perfect, cum este și astăzi, în special Suporter Club UTA, în special domnului profesor Kocsis, familia lui Iosif Pecsovszky, administrației locale și în foarte mare măsură suporterilor, care prin prezența și suportul constant fac posibilă magia fotbalului arădean”

FOTO: UTA Arad