Strâmba optică a „punctajelor” dictate de la centru

A fost un scandal monstru la ședința PNL, doi dintre cei mai importanți oameni ai partidului acuzându-l pe Ludovic Orban de cenzură. Mai exact, Florin Roman și Ma­rian Petrache au cerut schimbarea departamentului de comunicare, pentru că oamenii din această echipă sunt „mediocri”. Ludovic Orban le-a luat apărarea celor din echipa de comunicare a PNL și, alături de apropiații săi, a impus o decizie în Biroul Exe­cutiv, prin care liberalii care vorbesc în presă, dar nu respectă punctajul de comunicare al partidului să fie sancționați. Pentru edificarea cititorilor noștri, „punctajul” este o listă a temelor pe care oricine vorbește ca reprezentant al partidului trebuie să le respecte, repetând papagalicește niște fraze elaborate de către indivizii care alcătuiesc așa-numitul departament de comunicare, pentru că aceștia ar fi creierele cenușii care știu exact ce trebuie să facă și să spună toți membrii partidului, de la cel mai mic până la cel mai mare.
În goana după audiență, televiziunile invită la emisiuni oameni cu glagorie din toate partidele, membri de vază care au trecut prin nenumărate lupte politice. Când colo, ce să vezi, toate acele personalități politice au poruncă de la partid ca oricând deshid gura, în orice împrejurare, să forțeze transmiterea unui mesaj al partidului, indiferent despre ce se vorbește în emisiune. Orice temă care nu are legătură cu mesajul respectiv trebuie tratată prin tăcere sau ridiculizare.  S-a ajuns în situații absolut penibile. Oameni cu adevărat de valoare ai partidului sunt obligați să tacă precum momâile, să fie ridiculazați în fața întregii nații, ca profani și habarniști, pentru simplul motiv că nu au voie să vorbească despre ceva care nu are legătură cu „punctajul” născocit de așa-zisa echipă de comunicare, alcătuită, cel mai adesea, din indivizi care nu au altă calitate înafară de pupili ai șefului partidului.
Sistemul a fost inventat de către fostul PD, transformat în PDL, dar a fost îmbră­țișat și de către PNL și PSD.
Teoretic, strategia ar fi bună, partidul, oricare ar fi el, își bazează ascensiunea pe transmiterea unor mesaje de forță, capabile să mobilizeze vulgul. Atât PSD cât și actualul PNL nu au înțeles un lucru elementar: puterea lor a crescut datorită capacității de persuasiune asupra ma­selor largi din județe a liderilor și organizațiilor județene, nu prin transmiterea unui mesaj național, nu prin mimarea subordonanării față de interesul națio­nal, ci prin mesaje vizând interesele de mici dimensiuni ale comunităților.
Îmi aduc aminte de o campanie electorală a PNL Arad, ăla vechi, pentru ale­gerile parlamentare. Nici nu îmi bat capul să-mi aduc aminte cine conducea, pe vremea aceea, organizația județeană, dar, oricum era înainte de Neluțu Cristina. A început campania electorală, PNL Arad avea candidați absolut rezonabili, fiecare având în spate șefi de campanie realmente pricepuți. Când colo, ce să vezi, o echipă de trei bucureșteni a descins în forță la sediul partidului, anunțând că ei decid ce apare în presă, că niciun candidat de pe lista de parlamentari nu are niciun cuvânt de spus, niciun mesaj înafara celor naționale, transmise, evident, de către ei! Toate organizațiile locale au fost obligate să dea în presa locală doar ce au poruncit deștepții de la București! Firește, toți șefii de filiale au fost obligați să cotizeze, atât pentru articolele apărute în presa locală, cât și pentru salariile babane ale miticilor respectivi!
Rezultatul a fost catastrofal, PNL Arad a fost în coada clasamentului ca rezulate la alegeri. Iar vina a căzut tot pe PNL Arad, care, dacă ar fi avut voie să-și folosească propria echipă de campanie, ar fi obținut cel puțin 6 sau 7 procente mai mult. Din păcate, găunoasa strategie a „punctajelor” transmise de la centru continuă. Spațiul editorial nu-mi permite să merg mai departe, dar voi continua în următorul articol.