Strategie proastă

Trebuie să recunosc că nu mă număr printre arădenii care vizitează prea des Ştrandul Neptun, din mai multe motive, unul dintre acestea fiind că nu mi se pare normal să trebuiască să plătesc trei lei pentru a avea dreptul să-mi cumpăr o bere sau un suc la unul dintre puţinele localuri care mai funcţionează acolo. Sâmbătă am făcut însă o excepţie pentru că se terminau Zilele Aradului şi am vrut să văd cine sunt invitaţii care  cântă în zona de spectacole.
A fost lume multă, astfel încât numărul angajaţilor de la Gospodăria Comunală care încasau taxa de intrare a fost suplimentat. Din acest punct de vedere, autorităţile merită toată lauda, pentru că au fost prevăzătoare şi nu s-au format cozi interminabile la intrare. Cât des­pre taxa de trei lei, având în vedere că în incinta ştrandului avea loc un concert, deci se întâmpla ceva acolo, mi s-a părut cât se poate de normală, deşi erau unii arădeni care credeau că trebuie să plătească doar 2,5 lei, dar aceasta a fost doar o mică problemă de comunicare.
Nu o să scriu prea multe despre spectacolul propriu-zis. În ciuda atmosferei incendiare,  semn că publicul tânăr a apreciat trupele care au urcat pe scenă, pe mine muzica nu prea m-a încântat. Preţurile practicate de comercianţi au fost însă cum nu se poate mai acceptabile, semn că aceştia au înţeles că este mai bine să vândă mult şi mai ieftin decât puţin şi scump, lucru care nu se întâmplă, spre exemplu la terasele din Piaţa Operei din Timişoara, unde pentru o amărâtă de bere pe care o cumpăram la Neptun, una dintre staţiunile scumpe de pe litoral, cu şapte lei, birtaşii de acolo au neobrăzarea să ceară nouă lei, dar asta este o altă poveste, despre lăcomia unor comercianţi şi prostia unor clienţi care acceptă să plătească cât nu face pentru un produs sau un serviciu.
Având în vedere faptul că erau Zilele Aradului, având în vedere că a fost organizat un spectacol, chiar dacă a fost mai mult zgomot decât muzică, terasele de lângă scenă au fost arhipline, semn că ar mai putea exista o speranţă pentru zona comercială a ştrandului. Cum ne-am îndepărtat însă de zona de concerte, am văzut mai multe terase pustii şi foarte, foarte puţină lume şi nu a fost „vinovat” doar afluxul de clienţi care doreau să participe la Zilele Aradului. Principala vină o poartă autorităţile locale care nu vor să înţeleagă că ştrandul poate să fie un important punct de atracţie pentru turişti, dar şi pentru arădenii de rând, care s-au săturat de terasele de fiţe de pe centru, înconjurate doar de betoane, arădeni care, dacă vor să bea o cafea sau un suc într-un loc înconjurat de verdeaţă, au foarte puţine opţiuni. În schimb birturile care au terasele aşe­zate pe trotuare sau chiar pe locurile de parcare sunt mult mai uşor de găsit. Asta, când ştrandul este mort ca zonă de agrement şi e mare, mare păcat. Şi totul pleacă de la o strategie păguboasă pentru arădeni, adop­tată de administraţia locală, care după ce a îngrădit bazinele continuă să perceapă o taxă de intrare şi dacă vrei, pur şi simplu să te plimbi acolo.