Stricnina babei şi Viagra moşului

În trecut lupta dintre sexe era cu mult mai accentuată decât în zilele noastre, când femeile se cred bărbaţi şi reciproca. Pe atunci nu existau show- uri tv căcăcioase ori reviste sexiste. Toată lumea ştia că moşul are o rachetă, baba are o planetă, iar nevoile sexuale tre- buie satisfăcute indiferent de vârstă.
În multe cupluri ajunse în vârsta a treia, plictiseala era la ea acasă. Copiii erau plecaţi demult în lume. Băieţii la oaste de unde odată întorşi erau însuraţi în regim de urgenţă iar fetele erau măritate de la 14 ani, ca să nu le bârfească lumea că sunt balcâze şi lălii şi de aia au rămas necăpătuite. Aşa că fiecare încerca fără nici o ruşine să tragă jar pe turta lui în detrimentul perechii căruia îi jurase credinţă veşnică în faţa popii.
Babele se chinuiau să-şi otră­vească moşii pentru că le era mai bine fără ei, satul fiind plin de flă-căi în călduri. Astfel că stricnina se vindea mai bine ca pâinea caldă care pe atunci era un lux, mălaiul fiind la ordinea zilei. Fiind amară, se dădea cu miere, iar dacă îşi fă-cea efectul, tanti cu pricina trăia liniştită, hăndrălăii ce-o vizitau în miez de noapte venind şi-n timpul zilei pentru a o ajuta la muncile câmpului. Nu era localitate fără astfel de ,,văduve vesele”.
Altele, puneau Verde de Paris în uiaga cu vinars din podrum şi bietul om venit să-şi astâmpere elanul bahic era găsit cu cracii-n sus, că­zut la datorie. Totul se trecea în contul accidentelor casnice, iar viaţa mergea înainte. E drept la priveghi fârtaţii defunctului scuipau în sân şi spuneau ,,vezi uică Pătru, muierea e cel mai mare duşman al omului”. Dar ce să-i faci, mai bine rău decât fără rău. Iar peste ani, când văduva dădea colţul popa se cutremura de cele auzite la ultima împărtăşanie.
Dar nici moşii nu se lăsau mai prejos. Erau mai ,,verzi“ decât cei din prezent. Ei nu-şi lichidau consoartele pentru că se temeau că ajunşi singuri n-o să mai aibă cine să le facă de ale gurii. În schimb, spre deosebire de neveste, aveau liber la umblat vandra prin coclauri. Şi vracii lor, mai respectaţi decât felcerii locali, care din coarne de rădaşcă făceau un afrodisiac cu efecte benefice ambelor sexe. Să fi acceptat în filiera prafului fermecat era ca şi iniţierea în masonerie. Pentru că uneori şi viagra bătrânească provoca victime, secretul trebuia păzit cu străşnicie. În plus, nu toţi gugii şi puturoşii meritau această binecuvintare. Ei se chinuiau să şi-o fabrice singuri, dar fără reţeta secretă se alegeau cu un infarct ce le aducea sfârşitul. De aia erau huliţi de comunitate după indecentul sfârşit, iar popii nu mai biruiau să spovedească femeile şocate de moartea eroică a drăguţului de ocazie.
Este regretabil că reţetele din bătrâni s-au pierdut în detrimentul porcăriilor ce se vând fără reţetă în farmacii ori pe internet şi provoacă victime…