Când se spune că poți găsi un subiect după miros, afirmația este foarte reală, cel puțin în cazul de față. Așa am reușit să găsesc eu următoarea minunăție.
Pe strada Miron Costin, la nici 500 de metri de instituția Consiliului Județean Arad, stă liniștit canalul de lângă Mureșel în toată splendoarea sa. Bineînțeles, folo­sesc a doua cea mai cunoscută aptitudine a românului, ironia, prima fiind contrastul, care este prezent și în cazul acesta.
Fiind o stradă foarte circulată ce leagă zona Gării de Podgoria, foarte mulți oameni sunt nemulțumiți de mirosul greu ce se simte pe acel segment de drum.
Cum pot descrie mirosul? Dezgustător, pătrunzător și înțepător.
Personal, pentru a face pozele pentru acest reportaj, a trebuit să mă obișnuiesc cu mirosul pentru a-mi reuși sarcina, însă prima reacție automată a corpului a fost starea de greață.
Evident, pentru a completa tabloul, mirosul canalizării se îmbină în mod armonios cu deșeurile ce șad cuminți alături de ea, precum: sticle de alcool, pachete de țigări, ambalaje, și, spre uimirea mea, am detectat o sticlă transparentă umplută cu urină.
Pe lângă toate acestea, mai sunt câteva conducte din care curg lichide de origine necunoscută.
Palatul Copiilor lângă canalizare?!
Deși este încă în construcție, chiar din anul 2011 cu preconizata finalizare în noiembrie 2013, noua clădire a Palatului Copiilor este în realizare la numai câțiva metri de Mureșelul urât mirositor.
Nu este totuși patetic că acest proiect a fost inițiat acum aproape un deceniu, termenul de execuție a lucrărilor este de 36 de luni și se tot prelungește de ani?
Însă nu este acesta subiectul.
Această canalizare este probabil în apartentența Ministerul Educației și al Tineretului, având și gard comun cu Inspectoratul Școlar al Județului Arad, și fiind alăturat viitoarei clădiri al Palatului Copiilor.
Un paznic al Inspectoratului a fost de acord să își exprime părerea în vederea acestei probleme.
„Mureșelul este în atenția Primăriei de mult, poate de zece ani, dar încă nu s-a făcut nimic”, afirmă acesta.
Un alt trecător fidel, datorită drumului zilnic către serviciu, ne explică faptul că în trecut, acolo „se strângeau gunoa­iele și deșeurile și se transportau,
dar acum nu mai e voie, stă mizeria acolo”.
Același domn a afirmat exact ideea mea, România este țara tuturor contrastelor, la câțiva metri Consiliul Jude­țean construit în mod modern, iar aici, un canal și un pârâu infestat.
E de-a râsul-plânsul, facem haz de necaz până s-o găsi cineva să rezolve problema, până atunci, ne ținem respirația câteva secunde până trecem de zonă!
Felicia-Livia Pădureț

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției