Teoria conspirației a fost demontată. De ce asta e bine și rău, în același timp, pentru UTA

În ultimele săptămâni, rezultatele tot mai proaste, jocul tot mai fără orizont și tensiunile dintre fostul antrenor Ilie Poenaru și doi dintre căpitanii echipei, Desley Ubbink respectiv Claudiu Keserü, au alimentat în rândul suporterilor UTA-ei o teoria a conspirației, care avea următorul conținut: vestiarul „îl lucrează“ pe Ilie Poenaru; mai „pe românește“, jucătorii evoluează slab și pierd intenționat  pentru a provoca demiterea sau demisia antrenorului. Astfel de teorii fac parte din folclorul stadioanelor nu doar la noi ci și la case (mult) mai mari și, deși neconfirmate oficial niciodată, unele dintre ele chiar s-au dovedit în timp chiar plauzibile.

Plecarea lui Ilie Poenaru și venirea lui Laszlo Balint au provocat în rândul susținătorilor acestei teorii, un val de optimism pe argumentul „acum jucătorii își vor arăta adevărata valoare, au scăpat de Poenaru, vor juca pe bune“. Doar că duminică seara la Ploiești, evoluția fotbaliștilor îmbrăcați în roșu n-a fost semnificativ îmbunătățită. Jocul a rămas la fel de haotic, erorile individuale n-au dispărut nici ele, nesiguranța și chiar teama au părut încriptate în mai toate execuțiile jucătorilor noștri. S-a demonstrat astfel că jocul prost al UTA-ei n-a avut drept cauză intenția jucătorilor ci pur și simplu astea sunt posibilitățile de exprimare ale echipei la acest moment. Ilie Poenaru n-a fost „săpat“ de jucători ci practic s-a „săpat“ singur prin felul cum a pregătit această echipă până acum. Dramatic e că în acest moment Ilie Poenaru a plecat, dar noi cu toții, de la jucători la suporteri, am rămas în groapa săpată de domnia sa.

Pentru orice om cu simțul moral nealterat semnificativ, constatarea că nici vorbă ca echipa să fi pierdut intenționat puncte, nu poate fi decât o ușurare. Chiar dacă echipa ar fi început să „zburde“, cum să mai mergi la meci cu inima ușoară, cu speranță, încredere și entuziasm, știind că depinzi de jucători pentru care premisa de a-și apăra corect șansele meci de meci, indiferent de context, este una discutabilă? Așa ceva ar fi fost de neconceput și din acest punct de vedere înfrângerea și jocul de la Ploiești, ironic, a adus ceva bun, încrederea în onestitatea vestiarului; asta pentru cei care au îmbrățișat această teorie a conspirației deoarece, pentru majoritatea suporterilor, credibilitatea jucătorilor nu a ridicat niciun moment semne de întrebare, dovadă felul cum echipa a fost încurajată și aplaudată meci de meci, indiferent de rezultat.

Însă pe de altă parte, conștientizarea faptului că în acest moment, echipa atâta poate, stârnește și îngrijorare. Este greu de imaginat scenariul în care UTA jucând așa ar mai putea strânge multe puncte și, deja echipa este la retrogradare. Și atunci înseamnă că e cazul să ne lăsăm pradă panicii sau chiar defetismului? În niciun caz. Da, în acest moment echipa nu arată mai nimic dar în fotbal crizele de exprimare nu durează la nesfârșit. Am avea mari motive să ne temem că UTA va rămâne blocată în acest scenariu dacă valoarea individuală a jucătorilor ar fi una îndoielnică sau conformă cu locul pe care-l ocupă echipa în clasament. Nici pomeneală însă ca lucrurile să stea așa, iar o analiză sumară a lotului de jucători, dovedește asta.

În primul rând lotul UTA-ei cuprinde destui jucători a căror valoare o știm deoarece i-am văzut jucând în sezonul sau chiar sezoanele trecute și ducând echipa la un moment dat chiar pe primele locuri în clasament. Iacob, Balauru, Vukcevic, Erico, Batha, Isac, Ubbink, Otele, listă la care-l adăugăm pe Benga, jucător care nici în acest sezon n-a coborât ștacheta evoluțiilor, sunt jucători care au dovedit în tricoul UTA-ei că pot evolua la un nivel foarte bun. Alături de ei vin câțiva dintre jucătorii transferați în această vară și care la experiența și cv-ul pe care-l au sunt cu siguranță jucători de calitate, deoarece fotbalul nu se uită. Anton și Keserü îmbrăcau nu demult tricoul Naționalei, Chindriș, Cascini, Stahl sunt jucători care au dovedit în campionatul României și nu numai, că nu sunt fotbaliști „de retrogradare“, Hoxhallari joacă în echipa națională (chiar dacă vorbim de Albania), Aly Abeid și Jobello au școala campionatului francez, Postolachi a crescut la PSG. Lângă ei vin puștii extrem de talentați Rareș Pop și Fabiano Cibi, de la propria Academie, care la 17 ani arată calitate și maturitate, fiind soluții pentru jucătorul „under 21“, cu care nu îți e teamă să pleci la luptă. Sigur, mai sunt câțiva jucători care încă n-au dovedit că merită să îmbrace tricoul acestei echipe și probabil că pe acele posturi se pot aduce câteva întăriri în iarnă dar chiar și până atunci, concluzia nu poate fi decât că UTA nu are voie să retrogradeze cu un astfel de lot.

Asta nu înseamnă că neapărat putem sta liniștiți. Calitatea individuală a jucătorilor nu-ți poate garanta succesul echipei, deoarece fotbalul este sport colectiv. Dincolo de inerentele probleme legate de accidentări, suspendări sau crize de formă, exprimarea echipei depinde de mâna antrenorului, de felul cum principiile acestuia se potrivesc cu lotul de jucători, de felul cum își adaptează strategia la context și de felul cum își pregătește jucătorii tactic și mental astfel încât aceștia împreună să dea randament maxim, sau măcar cât mai aproape vârful posibilităților. Până acum acest lucru nu s-a întâmplat și, o regulă imbatabilă a fotbalului este aceea că o echipă care nu este pregătită cum trebuie va afecta și evoluția individuală a fiecărui jucător. Laszlo Balint trebuie să inverseze acest proces. Nu peste noapte dar în timp o echipă unde se lucrează bine, îți arată progrese de la săptămână la săptămână, chiar dacă nu va reuși în tot ce își propune.

În concluzie, nu ne rămâne decât să sperăm că lozul Laszlo Balint se va dovedi câștigător. Premise pentru optimism există. Balint a mai făcut echipe bune la Arad, cunoaște foarte bine mediul și, mai ales, este atașat sufletește de acest club astfel că va munci cu siguranță cu o doză de pasiune care poate la alți antrenori n-am fi văzut-o. Dar în același timp chiar el a recunoscut că UTA a arătat bine cu el la timonă atunci când a avut timp să facă o pregătire ca la carte, lucru care acum nu-l are. De asemenea, nu putem să uităm și că antrenorul UTA-ei n-a reușit să gestioneze un moment asemănător, când echipa intrase într-o serie de 10 meciuri fără victorie iar presiunea și incapacitatea de la acel moment de a-și liniști și focusa jucătorii, l-au făcut să găsească în plecare, soluția optimă pentru deblocarea echipei. Așadar și pentru Laszlo Balint este un moment important, provocator și definitoriu în cariera lui. Va trebui să arate că poate reuși chiar și când nu are parte de condițiile ideale de pregătire și, de asemenea, că poate gestiona cu succes presiunea rezulatelor proaste și a unui moral căzut al echipei. Dacă va face asta va fi un antrenor mai bun și cu o cotă mult mai mare decât în prezent. Nu putem decât să-i ținem pumnii să reușească deoarece de reușita lui depinde și redresarea UTA-ei. Materie primă, cum spuneam, există, să vedem dibăcia celui chemat să îi dea formă.

(foto: uta-arad.ro)