Un colecţionar din municipiul Buzău, deţine aproape 5.500 de ceasuri în colecția sa. Omul spune că i-ar lua mai bine de jumătate de an să le potrivească la ora de vară şi speră ca la un moment dat să se renunţe la schimbarea orei de două ori pe an. „În urmă cu ceva timp, toate ceasurile din cameră le întorceam tot timpul. Acum să le potrivesc pe toate la ora de vară cred că mi-ar lua jumătate de an. Poate nu se va mai schimba ora să dorm liniştit, să nu mai fiu nevoit să le potrivesc la ora de vară şi la ora de iarnă. La majoritatea ceasurilor pe care le am trebuie să le schimb ora manual, mişcând de limba minutarului. Mai sunt ceasuri cu reglaje în spate, cum sunt ceasurile de masă sau de perete, altele au rotiţe de care mişti pentru a schimba ora, butoane, unele sunt automate, se actualizează singure, dar sunt şi mecanisme ceva mai complicate. De exemplu, am un ceas cu un potenţiometru. Până l-am potrivit la ora dorită, mi-a luat jumătate de oră”, a declarat pentru AGERPRES Ştefan Turcea. Pasiunea pentru ceasuri o are de la tatăl său, iar în ultimii ani a reuşit să strângă o colecţie impresionantă.
Bărbatul achiziţionează ceasurile din târguri sau din mediul online şi le restaurează. „Am în jur de 5.500 de ceasuri, nu le mai ştiu numărul exact. Ţin ceasurile în toată casa, în trei camere, pe hol, în garaj, dar şi în pod. Am început să colecţionez în urmă cu 14 – 15 ani. Tata repara ceasuri şi am găsit un ceas cu pendul nereparat. L-am luat şi de curiozitate l-am desfăcut, l-am reparat şi am avut o satisfacţie mare. Atunci a început să îmi placă. Din acel moment tot cumpăr ceasuri din târguri şi le repar. De regulă, cumpăr cam 2-3 ceasuri pe săptămână, caut să fie de marcă bună, de calitate, să arate bine, să fie rare şi cu mecanisme inedite”, ne spune colecţionarul din Buzău. Din când în când mai repară ceasuri pentru prieteni, dar nu şi-ar dori niciodată un atelier de ceasornicărie.
În schimb, Ştefan Turcea speră ca la un moment dat să poată expune măcar câteva dintre ceasurile sale într-un muzeu sau să amenajeze unul propriu. O parte din garajul său deja a fost transformat într-un astfel de loc. „Camera în care dorm este plină de ceasuri. Nu mă deranjează când sună sau când produc tot felul de sunete. Visul meu este să am o expoziţie, o sală unde să le expun şi să le arăt şi oamenilor, copiilor. Poate că nu am piese extravagante, foarte scumpe, dar sunt ceasuri cu istorie, cu poveşti”, ne-a dezvăluit el.
Deţine un ceas Gustav Becker din 1860, unul Comtoise vechi de peste 200 de ani, dar şi alte modele produse în Germania, Elveţia şi Franţa.
În colecţie se mai află un ceas Victoria produs la Arad prin anii 60 dar şi un orologiu vechi de peste 100 de ani, în formă de butoi de vin.
Sursa Agerpres
