Biserica Ortodoxă Română înregistrează un nou scandal: la Arad, un transsexual a fost „naşă” la botezul unui băieţel al unei familii fără posibilităţi materiale, pe care a cunoscut-o în Italia. Simona, „nașa”, a intrat în bise­rică şi l-a botezat pe micuţ fără să spună nimănui că sub rochia sa elegantă se afla de fapt un bărbat, informează siteul Clik.ro.
Conform sursei amintite, „nașa” (cu numele Simona după îmbrăcăminte, rujuri, farduri și creme, dar cu alt nume după buletin și după anatomie), i-a cunoscut pe părinţii co­pilului în Italia şi a acceptat să devină „părinte spiritual” al copilului tocmai fiindcă părinții naturali aveau o situație materială precară.
Aceeași sursă afirmă că preoții s-au sesizat, însă era prea târziu, „fapta” fiind deja consumată. Este totuși dificil de înțeles cum a trecut „nașa”, care era naș în toată regula și în toate cele, a trecut de „vama” spoveda­niei fără ca slujitorii altarului să-i dibuiască „schimbarea”.
Într-o intervenție prin telefon la  Antena Stars, nașa (sau nașul?!?), „s-a spovedit” mărturisind că nu se simte cu nimic vinovată (vinovată?!?), întrucât a făcut acest act creş­- tinesc pentru cu cuplu care nu are posibilităţi materiale. „Am cunoscut o persoană nevoiaşă în Italia şi am vrut să fac un bine, aşa că am ajutat. Persoana m-a rugat să fac asta de când era însărcinată. Eu nu am discutat nimic cu preotul. Eu aşa mă port de copil mic îmbrăcată. Părinţii ştiau despre mine. Este primul copil pe care l-am botezat. Am creştinat un băieţel într-o biserică din Arad, dar nu am intrat în altar. Naşul a plătit botezul. Dacă mă aranjez puţin şi dacă mă fardez, nu par că sunt transsexual. Chiar şi pe stradă dacă merg, nu-mi spune nimeni că sunt transsexual. Nu văd un păcat în faţa lui Dumnezeu. Nu cred în preoţi. Doar Dumnezeu mă poate judeca”, a spus „Simona”, transsexualul sau transsexuala sau ce-o fi el sau ea.
Nu se cunoaște încă reacția bisericii, însă este de așteptat să se purceadă la exorcizări temeinice, la spălarea sfântului lăcaș cu multă aghiazmă și la curățirea prin cădelnițare de multă tămâie, eventual și la excomunicarea mincinosului sau mincinoasei – că nu mai știm cum să ne descurcăm între datul natural și voința liberă și fără opreliști (dar și fără rușine), fiindcă a tăcea adevărul, orice adevăr, minciună este în veacul, veacului.
Așteptăm anatema.

Recomandările redacției