Un pas înainte dar încă multe semne de întrebare

Puțini suporteri ai UTA-ei credeau cu adevărat că echipa lor poate obține ceva la Sfântu Gheorghe. Dincolo de speranța pe care o are orice fan, oricât de mici ar părea șansele, realist vorbind nimic nu o recomanda pe echipa lui Poenaru, ca la momentul meciului să devină piatra de care se poticnește echipa lui Bergodi pentru prima dată pe teren propriu în acest campionat. Mai degrabă decât un rezultat pozitiv, suporterii așteptau o schimbare de atitudine și probabil mulți ar fi acceptat o înfrângere, cu condiția să vadă în teren o echipă dispusă la efort și care să aibă o atitudine de responsabilitate față de stema de pe tricou. Până la urmă, a ieșit mai bine decât se așteptau majoritatea, iar UTA a venit de la Sfântu Gheorghe cu un punct, care nu reprezintă vreun plus fundamental în clasament dar care înseamnă mult pentru moralul echipei și al suporterilor. Dincolo de asta însă, cât de mult a crescut echipa lui Poenaru în acest meci și cât de mult s-a schimbat atitudinea echipei? Sunt întrebări la care în primul rând antrenorul și jucătorii trebuie să caute răspunsuri oneste, pentru că altfel există riscul ca la adăpostul fals al acestei remize, probleme importante să rămână nerezolvate.

Ilie Poenaru, prima bilă albă. Tactic, a făcut exact ce trebuia

După meciul cu Sepsi, antrenorul UTA-ei poate fi acuzat că și-a trădat principiile enunțate. Că echipa sa n-a făcut presing agresiv, că n-a etalat un joc de posesie dar mai ales că n-a jucat la victorie. Că a oferit un joc plictisitor. Însă dacă n-a făcut toate astea e pentru că a avut pe bancă un antrenor care a înțeles foarte bine momentul în care se află echipa și și-a dat seama care e lucrul cel mai important de obținut: un rezultat pozitiv, care să-i permită să pună cărămida următoare. Transformările radicale ale unei echipe, de la o săptămână la alta, sunt posibile în fotbalul pe calculator și nu în viața reală, lucru care l-a determinat pe Poenaru să se adapteze momentului.

A trimis în teren o echipă așezată foarte bine defensiv, compactă în fața propriului careu, care a închis excelent spațiile. A luat apoi niște decizii foarte inspirate în ceea ce privește titularizarea sau schimbarea unor jucători. Chindriș, apărut în premieră în centrul apărării, a fost poate cheia meciului, deoarece UTA a arătat pentru prima dată sigură pe zona centrală a defensivei. De asemenea, titularizarea lui  Postolachi în atac a fost o altă decizie foarte bună, basarabeanul având un rol tactic esențial în contextul în care echipa se apăra departe de poarta adversă. Fostul component al PSG-ului este un jucător care se pliază foarte bine pe jocul cu minge lungă, deoarece este un pivot competent, care joacă bine cu spatele la poartă, câștigă dueluri și are capacitatea de a ține de minge până îi vin jucători în apropiere. În plus, schimbările făcute în repriza a doua, mai ales introducerea lui Jobello, au dinamizat foarte mult jocul și, dacă ar fi existat mai multă calitate la finalizare sau dacă nu ar fi survenit eliminarea lui Dobrescu, UTA putea obține chiar mai mult din acest meci.

Partea goală a paharului: UTA are încă prea multe „mâini moarte“ în lot

Dacă am lăudat antrenorul, trebuie să răsfrângem aceste laude și asupra echipei. Tactica lui Ilie Poenaru n-ar fi fost eficientă dacă aplicarea ei ar fi avut de suferit. Aici, meritul jucătorilor este acela că pe faza defensivă au fost foarte concentrați în poziționare și mișcare și au evitat greșelile tehnice individuale. Aceste lucruri, coroborate cu ziua mai proastă prinsă de Sepsi, au făcut ca tabela să rămână intactă în dreptul echipei noastre.

Însă există și un revers al medaliei: există încă prea mulți jucători în lotul UTA-ei, a căror evoluție este mult sub nivelul așteptat. Vukcevic e în continuare mediocru iar Dobescu a ridicat din nou semne de întrebare vis-a-vis de logica aducerii sale la UTA. Batha a fost din nou excesiv de irascibil și dezordonat, fiind o umbră a jucătorului din sezonul trecut. La fel este și Otele, dar din cauze diferite. Fotbalistul venit cu foame de fotbal și dorință extraordinară de a-și arăta calitățile, s-a transformat în numai câteva luni într-o mică „vedetă“ atentă mai mult la gesturile și la limbajul corpului, amintind de un star NBA la încălzire, decât de ceea ce trebuie să facă în teren; iar nigerianul chiar nu mai reușește să facă nimic în teren. Mergând mai departe, tânărul Șteau n-a făcut prin prestația lui decât să redeschidă discuțiile despre Negoescu, Stahl a fost invizibil, iar Keserü și-a făcut un deserviciu prin prestația din ultimele 20 de minute, una care, pusă alături de cea a lui Postolachi, nu-l recomandă pe căpitan pentru o posibilă re-titularizare ci dimpotrivă.

Concluzie: Poenaru a rezolvat o problemă dar până la finalizarea „tezei“ mai are mult

Antrenorul UTA-ei a gestionat inspirat și cu succes un moment care ar fi putut arunca echipa sa în criză. Însă acest moment a trecut și, peste câteva zile, va avea în față o nouă ecuație de rezolvat. Iar meciul cu U. Cluj pare desprins dintr-o cu totul altă „culegere de probleme“. Dacă ieri Poenaru a reușit să-și facă defensiva să funcționeze, pentru partida de sâmbătă va trebui să facă același lucru în compartimentul creativ și în cel de finalizare. Va trebui să găsească mijloacele prin care să facă jocul de pase să producă ocazii iar jucătorii din ultima treime, de a căror execuții depinde finalmente rezultatul, să-și ridice nivelul. Va trebui să fie inspirat în alegerea primului 11 și de asemenea în cea a cuvintelor și gesturilor cu care să își motiveze o echipă în care este vizibil că încă unii au probleme individuale pe care le consideră mai importante decât obiectivul grupului. Sigur, va avea parte și de ajutor din partea publicului, care va înfige în corpul echipei seringa cu adrenalină. Doar că, în lipsa lui Miculescu (au trecut patru etape și pentru UTA încă n-a marcat nimeni altcineva) sau a cadourile oferite de la adversari, pentru a scutura plasa porții adverse e nevoie și de argumente fotbalistice.

(foto: uta-arad.ro)