Un ţigan avea o iapă…

0
157

În campania electorală din 2008, pe toate posturile aservite unei anume culori politice se arătau sala­riile ,,nesimţite” ale magraonilor de la Stat. Bineînţeles, candidaţii se prefăceau şocaţi de situaţie şi explicau cum le vor tăia odată cu venirea la cârma ţării. Lucru care l-au şi făcut, atât că domnul Boc a încurcat socoata şi-a dat iama în salariile bugetarilor săraci de care a uitat să-i mai dea afară fără preaviz. Ce să-i faci, socoteala de acasă nu se potriveşte întotdeauna cu cea de la piaţă! Aşa că astăzi, atunci când văd peste tot declaraţiile cu privire la lefurile şefilor din anumite companii de stat îmi vine greu să cred că nu se va repeta iarăşi eterna poveste a tartorilor îmbuibaţi şi-a lefegiilor ce-şi duc traiul de pe o zi pe alta. Deoarece bănuiesc că circul se va stinge odată cu numi­rea pe funcţiile de conducere a celor agreaţi de noul suflu politic.
Şi-mi vine în minte o poveste pe care Uica Pătru, un amic trecut prin viaţă mi-o zice la birt atunci când aducem vorba de onorata noastră clasă stăpânitoare.
Cică odată un ţigan s-a dat de trei ori peste cap şi-a făcut rost prin me­tode specifice de o iapă pe care s-a apucat să o exploateze după bunul său plac. Lumea obişnuită să-l vadă trăind din furturi începuse să-l privească cu alţi ochi, iar tuciuriul avansa cu paşi repezi în societate. Primul lucru după ce a trecut din cort la palat a fost să-şi arun­ce părinţii pe stradă iar pe cei de la care altădată cerşea îi înrobise sub diferite pretexte şi-i făcuse slugi. Dar asta nu-l mulţumea nici câtuşi de puţin. Ca să-şi mai reducă din cheltuieli şi câştiga mai mulţi bani de pe spinarea sărmanului animal a început să-i dea tot mai puţină mâncare şi bineînţeles tot mai multă muncă. Iar în final, nu i-a mai dat nici un nutreţ şi-o ţinea înhămată toată ziulica la cele mai grele munci. Şi ce credeţi că a păţit sărmana patrupedă?! A murit. Şi ce-a făcut ţiganul?! A furat alta şi-a trecut iarăşi la făcut bani.
Încăpută prin ,,metode specifice” în ghearele tuturor infractorilor şi-a neaveniţilor, aşa păţeşte de mai bine de două decenii şi eroica noastră naţie, singura diferenţă fiind că nu mai moare ca iapa ţiganului, ci şi-l schimbă leşinată de foame odată la patru ani cu altul care se apucă s-o muncească pe bani puţini. Şi care mai şi are neobrăzarea să spună în emisiuni televizate că ,,românul este obişnuit prin firea sa să se des­curce în condiţii de criză”. Superb, nu-i aşa?!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.