Publicul arădean nu s-a dezmințit nici cu Chindia. 6924 de spectatori plătitori (bilete + abonamente) au fost în stadion la un meci cu ultima clasată iar toți ce prezenți și-au făcut din nou datoria. Galeria a cântat non stop iar echipa a beneficiat din primul minut de vânt din pupa din partea întregului stadion.
Pe parcursul primei reprize, în special la finalul ei au apărut însă și primele semne de nemulțumire. După un început „electric“ din punct de vedere vocal, tribunele au fost treptat amorțite de jocul fără vlagă și fără orizont al favoriților. De la jumătatea reprizei încolo au apărut vociferările, în special la numeroasele pase înapoi trimise de elevii lui Ilie Poenaru, care la rândul său a avut parte de remarci critice din partea spectatorilor de la Tribuna I „Coco Dumitrescu“.
Finalul primei reprize a consemnat apariția, pentru prima dată de la revenirea în prima ligă, a fluierăturilor la adresa propriilor jucători. Chiar dacă ele n-au fost unanime, vorbesc de la sine de o stare de frustrare care există în rândul publicului. UTA a început al treilea an în prima ligă însă nu se văd semne de progres, dimpotrivă antrenorii și jucătorii se schimbă dar jocul nu crește în calitate. Iar cele trei reprize consecutive foarte proaste, împotriva echipelor care ocupau ultimul loc în clasament, au pus capac.
Sigur, probabil că printre contestatari au fost și unii care au întrecut măsura în ceea ce privește limbajul la adresa jucătorilor, lucru care nu este onorant. Însă jucătorii și staff-ul ar trebui să nu se agațe de amănunte ci de tabloul general. Imensa majoritate a celor care și-au exprimat nemulțumirea sâmbătă la finalul primei reprize, sunt suporteri de bună credință, aceiași oameni care până acum i-au susținut meci de meci, indiferent de joc și prestație. Există însă totuși și o răspundere și o datorie a jucătorilor către public, iar purtătorii tricourilor roșii nu pot mereu să primească fără să ofere înapoi.
Drept dovadă că publicul nu a reacționat cu rea intenție este faptul că în partea a doua, odată cu schimbarea de atitudine a echipei, stadionul s-a transformat într-un vulcan, împingând echipa permanent spre poarta adversă. Iar la final, chiar dacă rezulatul nu a fost cel dorit, jucătorii au fost aplaudați de întreg stadionul, iar autorul golului, Alexandru Benga, a fost ovacționat de spectatorii de la Tribuna II „Gioni Broșovszky“. 45 de minute de dăruire și toate aspectele negative au fost uitate. Greu de crezut că fotbaliștii UTA-ei ar putea găsi un public atât de devotat oriunde altundeva în țară.
Un an de prietenie celebrat de peluza arădeană
În ceea ce privește peluza, aceasta, ca de obicei a cântat tot meciul. Cântecele dedicate echipei au curs una după alta, puse în pauză doar de două momente: unul dedicat politicianului „favorit“ al ultrașilor arădeni iar celălalt fiind un pasaj care a marcat un an de la cimentarea unei frumoase prietenii între peluza arădeană și cea a clubului danez Aarhus. Fanii au afișat un mesaj cu un text în limba engleză, care într-o traducere liberă poate suna astfel: „Un an cu halbe ciocnite și amintiri frumoase / prietenii vor rămâne prieteni, indiferent de frontierele care-i despart“ iar mai jos un alt banner cu inscripția UTA x AGF (denumirea prescurtată a clubului Aarhus Gymnastikforening). Apoi fanii arădeni și cei danezi au scandat fiecare numele celeilalte echipe.
Aarhus GF este unul dintre cele mai vechi cluburi sportive ale Danemarcei, fiind înființat în 1880, secția de fotbal luând naștere în 1902. Clubul are în palmares 5 titluri de campioană și 8 cupe, evoluând și în prezent în prima ligă daneză, care se numește tot Superliga.
Astfel, după relațiile de frățietate cu fanii cluburilor CSA Steaua și Corvinul, ultrașii arădeni au legat și o frumoasă prietenie internațională. Până la urmă, când e vorba despre mijloacele prin care îți susții echipa, limbajul este comun, indiferent de nația căreia îi aparții.
Următorul meci pe teren propriu al UTA-ei va avea loc sâmbătă 17 septembrie, de la ora 16.45, când echipa noastră va întâlni pe FC Hermannstadt.
