Cei aproape 10.000 de spectatori au fost un car de nervi vineri seara la meciul dintre UTA și FC U. Craiova 1948, din cauza arbitrului Cătălin Popa. Acesta a avut o manieră de arbitraj care a oscilat între enervant și de-a dreptul tendențios. Pe lângă că e genul de arbitru care nu poate ține în mână o partidă decât fluierând fiecare contact, Popa a arbitrat în multe momente cu două regulamente în mână, taxând echipa gazdă la faze similare unora în care a trecut cu vederea intervenții de același gen ale jucătorilor oaspete. Astfel, o parte a dominării echipei oltene, din repriza secundă, i se datorează și acestui arbitru care a avut perioade în care fluiera contact după contact lovitură liberă pentru echipa „incandescentului“ Marius Croitoru. Sigur, aceste decizii erau luate în zone „neutre“ ale terenului, dar cum în prezent datorită VAR-ului, arbitrii nu mai pot favoriza flagrant o echipă, această manieră de a conduce jocul poate influența desfășurarea partidei prin favorizarea dominației teritoriale a uneia dintre echipe.
A existat totuși o fază în care centralul Cătălin Popa chiar a greșit grav și pentru care ar trebui aspru sancționat de către Comisia Centrală de Arbitri. Este vorba de momentul în care Raul Șteau a scăpat pe contra-atac, s-a debarasat ușor de grecul Papadopoulos, rămânând singur cu portarul, dar Cătălin Popa a oprit jocul pentru fault în atac deși fiind vorba despre o fază de gol ar fi avut obligația să permită continuarea ei și în cazul marcării golului, să verifice cu ajutorul VAR o posibilă infracțiune; doar că imaginile nu l-ar fi ajutat în a lua decizia favorabilă oaspeților. Iar o altă mostră de rea credință din partea centralului argeșean am avut în prima repriză, când Cascini a fost faultat intenționat chiar sub ochii arbitrului dar acesta a ignorat regulamentul care îi cerea acordarea unui cartonaș galben.
Din păcate nu putem uita că acest Cătălin Popa se face vinovat de nenorocirea unui alt meci al UTA-ei, în urmă cu două sezoane, când echipa noastră a fost învinsă pe teren propriu de Dinamo, dintr-un penalty inventat de acest central. Atunci UTA l-a recuzat pe Cătălin Popa și o perioadă nu a mai fost delegat la meciurile echipei noastre, dar iată că acesta pare să fi revenit la vechile obiceiuri.
De remarcat neapărat faptul că UTA a mai fost arbitrată în acest început de sezon de un arbitru cu care a mai avut probleme în trecut: Marcel Bârsan, culmea acesta fiind delegat deja la două meciuri în acest sezon: cu FC Argeș în deplasare și cu Universitatea Cluj pe teren propriu, meci pe care din nou l-a făcut praf prin maniera de arbitraj. Evident, nu putem să nu punctăm și prestația jenantă a lui Iulian Călin din etapa trecută, când UTA a fost clar dezavantajată de arbitraj în Giulești. Dar, dacă la meciurile de pe terenuri străine, mai ales la echipe care au parte de susținere (din tribune, loje sau studiouri media), te aștepți la acel 5% acordat gazdelor, arbitrajele de care are parte UTA pe teren propriu denotă deja o lipsă crasă de respect din partea FRF și CCA. De altfel e elocvent faptul că în aceste șapte etape, singurul arbitru FIFA care a arbitrat-o pe UTA a fost acest Bârsan despre care am amintit și care probabil doar el și „fan clubul“ său știu cum a ajuns pe acea listă.
Din păcate această problemă serioasă pe care o are Bătrâna Doamnă este favorizată și de atitudinea conducerii clubului, care confundă civilizația și bunul simț cu fatalismul. Ai noștri șefi l-au luat pe „capul plecat sabia nu-l taie în brațe“ în brațe și le-au oferit celor care trag sforile în fotbalul românesc, o adevărată pasă de gol prin acea celebră declarație „și Baronul Neuman ar fi răspuns prin tăcere“. Ce omit domnii din conducere e că doar în cazul în care tu personal ești cel lovit, întoarcerea obrazului poate fi o virtute. Însă domniile lor sunt acolo pentru a apăra interesul clubului, al suporterilor și în primul rând al jucătorilor și antrenorilor care muncesc. Când toți acești oameni sunt afectați de ceea ce tinde să devină un fenomen, tăcerea și diplomația nu mai sunt virtuți ci slăbiciuni.
De ani de zile, la această echipă, atunci când este dezavantajată de arbitraj sau decizii administrative ale celor care conduc fotbalul românesc, reacționează doar antrenorii; a făcut-o Balint, a făcut-o Badea, acum o face și Poenaru. Și o mai fac și jucătorii în teren, cu toții expunându-se avertismentelor și suspendărilor, în timp ce aceia care ar putea lua atitudine fără aceste riscuri, tac. Conducerea a ieșit public să protesteze doar după meciul cu FCSB de pe Arena Națională, din sezonul trecut, când Marian Barbu efectiv a tâlhărit-o pe UTA. Cu ce efect… vedem. Ba, Doamne ferește, ca să fie sfidarea completă, n-ar fi exclus ca la vreunul dintre meciurile din viitorul apropiat, să ne trezim tocmai cu acest Barbu la centru. Așa că domnilor Meszar, Brosovszki sau Voinea, dați-vă fracul și mănușile jos, că sunteți pe câmpul de luptă, nu la un eveniment de salon.
(foto: uta-arad.ro, gsp.ro)
