Doina Arghezi, doamna cu o vitalitate și o energie de fier, care părea mereu în mișcare și care pur și simplu emana bunătate și zâmbet, a încetat din viață. O prezență nobilă, care nu de puține ori ne-a trecut pragul redacției și ne-a invitat la dumneai acasă, unde ne-a împărtășit din secretele familiei marelui Arghezi, dar și cum a ajuns să fie adoptată de Arad. Avea un mare respect pentru cel care a fost Aurel Ardelean, omul care a văzut o oportunitate în a adăposti manuscrisele și întreaga arhivă argheziană, compusă din fonotecă, fototecă, publicistică şi înregistrări. Acest valoros tezaur al literaturii române, care face parte astăzi din patrimoniul Universităţii de Vest Vasile Goldiș, valorificat prin Centrul de Cercetare a Literaturii Argheziene, se datorează devotamentului pentru cultură, consacrat de Doina şi Baruţu Arghezi.
Jigniți de atitudinea impardonabilă a conducerii de atunci a Muzeului din Arad
După cum spuneam, Doina Arghezi ne-a împărtășit o mulțime de secrete pe care ne-a rugat să nu le publicăm „decât după moartea mea“. Și ne-am ținut gura.
Unul dintre momentele șocante pe care ni le-a destăinuit a fost acela al modului cum au ajuns la Arad. Se știe că tezaurul arghezian este acum parte a Universității de Vest Vasile Goldiș, care l-a ridicat la rang de mare cinste, așa cum era și firesc, însă inițial Baruțu, fiul marelui poet, împreună cu soția sa Doina, au bătut la alte uși, care aproape că le-au fost trântite în nas. Cum era normal, Baruțu și Doina s-au îndreptat prima oară către Muzeul din Arad, care era pe atunci condus de un domn de etnie maghiară. Cei doi urmași ai marelui poet i-au prezentat directorului muzeului întreaga lor arhivă argheziană pe care doreau să o doneze pur și simplu. Singura lor condiție era ca tezaurul arghezian să fie pus la loc de cinste. Reacția directorului de atunci al muzeului le-a lăsat un gust amar: „Primim arhiva dumneavoastră și îi vom găsi un loc undeva prin subsol, pe unde i-om găsi loc“, a fost sentința laconică și disprețuitoare a directorului de atunci. Evident, cei doi nu au putut să accepte o asemenea umilință și au plecat.
Au refuzat castelul de la Macea din cauza stemei maghiare
După ce au mai încercat la câteva uși importante din Arad, Baruțu și Doina Arghezi au fost hotărâți să renunțe la Arad, văzând disprețul cu care este perceput o valoare națională. Totuși, au fost îndrumați în cele din urmă să încerce la rectorul Universității de Vest Vasile Goldiș, regretatul Aurel Ardelean. Deși au pășit cu emoție și cu teamă că li se va închide și această ușă, prima reacție a lui Aurel Ardelean a fost aceea de încântare și deschidere totală. „Nici nu am terminat să îi prezentăm arhiva argheziană pe care o deținem și pe care doream să o donăm, că ne-a și spus că știe exact locul unde această comoară va sta și anume la Castelul de la Macea, pe care îl pune complet la dispoziția patrimoniului. Așa că ne-am urcat în mașină și am fost conduși la castelul, despre care nu știam nimic până atunci. Când am ajuns însă în fața castelului, având poate în minte și atitudinea disprețuitoarea și lipsită de respect a directorului ungur de la Muzeu, și am văzut pe frontispiciul clădirii ditamai stema maghiară, atât eu cât și Baruțu am excalamat la unison: «Comoara lui Arghezi nu va sta aici!». Am făcut cale întoarsă, iar Aurel Ardelean ne-a pus la dispoziție alte clădiri importante din Arad“, ne-a șoptit Doina Arghezi, care ne-a mărturisit atunci, distrată și cu zâmbetul pe buze: „Să știi că totuși castelul nu e chiar atât de rău. Am fost apoi acolo și e chiar o bijuterie“. Și a încheiat în stilul său caracteristic: „Nu am nimic cu ungurii, dar m-a enervat ăla de la Muzeu“.
„Fundația universitară Vasile Goldiș și comunitatea academică a Universităţii de Vest „Vasile Goldiș” din Arad anunță trecerea la cele veșnice a doamnei Doina Melania Arghezi, un spirit activ, o personalitate puternică, inteligentă, inspirată, un intelectual adevărat și cu dragoste de țară.
Sluja de înmormântarea va avea loc marți, la ora 13:00, la Casa Funerară Kuki de pe strada Cocorilor.
Bunul Dumnezeu să o odihnească în pace!“, a fost anunțul Universității de Vest Vasile Goldiș.
Dumnezeu să o ierte și să o odihnească!
