Am să relatez mai jos o scurtă povestire cu tâlc, în care este vorba despre lucrurile prioritare din viaţa noastră.

Într-o zi un profesor de filosofie stătea în faţa clasei având pe catedră câteva lucruri. Când ora a început, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare şi gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin şi aceştia au convenit că era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenţi dacă borcanul este plin iar aceştia au fost de acord că este plin.

Profesorul a luat după aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenţi cum stătea treaba iar aceştia au răspuns în cor: „Pliiin!“

Profesorul a scos, apoi, de sub catedră două ceşti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de această dată definitiv. Studenţii au râs: „Pliiin!“

„Acum – a spus profesorul după ce hohotele s-au domolit – aş dori să înţelegeţi că acest borcan reprezintă viaţa voastră. Mingile de golf reprezintă lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sănătatea, prietenii şi pasiunile voastre, şi că dacă totul ar fi pierdut în afară de acestea, viaţa voastră ar fi tot plină.

Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează pentru voi, serviciul, casa, maşina, iar nisipul e restul lucrurilor mărunte.

Dacă veţi începe cu nisipul – a continuat profesorul – nu veţi mai avea unde să puneţi mingile de golf şi pietricelele. La fel şi în viaţă, dacă îţi iroseşti tot timpul şi energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodată timp pentru lucrurile importante pentru tine. Ai, în primul rând, grijă de mingile de golf, ele contează cu adevărat. Stabileşte-ţi priorităţile, restul e doar nisip…“

Unul dintre studenţi a ridicat mâna, interesându-se ce reprezentau cele două căni de cafea. Profesorul a zâmbit şugubăţ: „Mă bucur că întrebi asta, ele vor doar să arate că oricât de plină ar părea viaţa ta, e loc întotdeauna pentru două ceşti de cafea, împreună.“

România este scena panoramică pe care se derulează cel mai original vodevil. Scrisă de chiar actorii politici, acest vodevil a reuşit la început să stârnească hohotele de râs ale prostimii spectatoare. Acum,  încet-încet atenţia s-a estompat,  se aud din sală tot mai dese scârţâieli de scaune, murmure, tusete înfundate în pumni, râgâieli, căscături… Dacă arestările cu mascaţi, dezvăluirile, interceptările telefonice, datul în gât al foştilor aliaţi, navetele dintre arestul la domiciliu la cel din celulă au constituit puncte forte ale DNA-ului, acum, acestea, deşi mai rare, nu mai oripilează pe nimeni: a devenit un fapt banal, riscând ca vodevilul politic de pe scena României să fie o catastrofă.

Pentru înviorare aşteptăm intrarea în scenă a unui personaj cu adevărat important…

Iar la urmă  vom mai avea timp şi pentru a sorbi împreună două ceşti de cafea…  Deocamdată sunt alte priorităţi.

Recomandările redacției