Anul trece, obiceiurile rămân. Era bine dacă vorbeam de obiceiuri și tradiții care să fie considerate un lucru frumos, ceva special legat de arădeni. Din păcate, este exact opusul. Obiceiul de a arunca gunoaiele în cantități industriale, lângă tomberoane și lăsate în voia sorții și obiceiul de a nu ridica acele gunoaie când tu ești plătit să faci asta.

Toate acestea se întâmplă chiar în Arad, foarte aproape de centrul orașului, pe strada ce face legătura dintre teatru și Boul Roșu. Desigur, dacă luăm la pas tot orașul o să avem ocazia să vedem mult mai multe gunoaie peste tot prin oraș, nu doar în cele mai populate zone și nu numai în zi de sărbătoare.

Ceea ce se întâmplă la noi este deja un lucru vechi, dar care mereu devine un subiect reîmprospătat pentru că avem tot timpul gunoaie noi și în cantități din ce în ce mai mari.

Chiar dacă ar fi să presupunem că oamenii pur și simplu nu au altă variantă, că nu au unde să îl arunce și nu au cum să scape de gunoi în alt mod, asta nu este deloc o scuză pentru modul în care îl așează când îl aruncă. Este evident că uneori pubelele dau pe afară și nu mai e loc deloc în ele, dar asta nu dă dreptul nimănui să arunce gunoiul cum apucă, fără ca măcar să-l pună în saci strânși bine și care nu se vor revărsa.

Așa ajungem să avem cabluri, materiale de construcții, resturi provenite de la diferite surse și o mulțime de alte materiale textile împrăștiate peste tot pe lângă tomberoane. Deocamdată lucrurile vor rămâne neschimbate. Unii aruncă, alții nu strâng și după câteva zile o luăm de la capăt. Orașul frumos împodobit reușește puțin să te mai distragă de la gunoaiele de pe străzi, dar la lumina zilei ele sunt evidente pentru toată lumea.

 

Recomandările redacției